Interviu, săptămâna trecută, cu Florin Andone, în ”Gazeta Sporturilor”. Tânărul care va împlini în această primăvară 22 de ani, născut în satul botoșănean Joldești, și emigrat în Spania, cu familia, pe când avea 12 ani. A plecat din țară pentru că, în România, ar fi făcut, probabil, foamea.
Andone a început fotbalul în Spania. A urcat pas cu pas, iar în acest sezon, pe nebăgate de seamă, ne-am trezit cu un român în Primera Division. Atacant și marcator la Cordoba, Florin afirmă tranșant că România nu i-a oferit ”aproape nimic”. Convocat în trecut la acțiunile naționalelor ”tricolore” de juniori, s-a lovit de fițele colegilor și de interesele care sugrumă, an de an, activitatea și rezultatele acestor loturi blestemate. Și totuși, pentru Florin, convocarea la naționala României ar fi ”îndeplinirea unui vis”. ”Nu există mândrie mai mare decât să evoluezi pentru naționala țării tale”. Visul s-ar putea îndeplini chiar la meciul cu Feroe, la finalul acestei luni, ei fiind pe lista preliminară a lui Iordănescu.
Se consideră ambițios și muncitor, se gândește doar la fotbal. Cea mai importantă, pentru el, este familia. Un an de zile a tot strâns bani să-și ia o mașină. Doarme după-masa. Vrea să se pregătească din timp pentru a fi antrenor sau profesor de sport.
Ascultă muzică romantică și se plimbă în parc cu iubita. ”Frate, ce bulangiu îi ăsta!”. Parcă-i auzim pe fițoșii naționalelor noastre de tineret și juniori. Tatuați, cu șapca întoarsă și pantalonii mult căzuți, cu manele și hip-hop răzbătând din căști, cu Facebook-ul deschis non-stop, cu discuții cretine, de copii râzgâiați, cu creierele spălate și fete ușoare.
Un tânăr român, crescut în țară, dar format în afară, a crescut așa cum trebuie. Problema noastră nu este genetică, ci de sistem.
Și mai visează Florin la un Crăciun în România. Alături de familie, de mătușa și unchii săi, acolo, în Moldova. Acolo unde strămoșii săi s-au bătut, poate, la Podul Înalt și Mărășești. Acolo de unde, precum mii de familii, a fost alungat de puterile politice ce-au pârjolit țara în ultimele decenii. Acolo de unde a pornit în Marea Migrație, pentru o pâine. Nu pentru o pâine mai albă, ci pentru o pâine.
Sursa foto din introducere: marca.com
