Născut pe 12 iulie 1911, la Tartu, al doilea mare oraș din Estonia, după capitală, Evald Mikson, fiu de fotbalist, a practicat fotbal, hochei, baschet și tenis, fiind selecționat în reprezentativa Estoniei atât la ”sportul-rege”, cât și la hochei. A jucat la echipa din orașul natal, ca portar, și a avut 7 selecții în naționala de fotbal, iar talentul său a determinat publicul să-l poreclească ”omul cu 100 de mâini”.
Mikson a rămas, însă, în istorie nu pentru cariera sportivă, ci din cauza acuzațiilor privind fapte pe care le-ar fi comis în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Înainte de izbucnirea ostilităților, Mikson, absolvent al Academiei de Poliție, a făcut parte din forțele de ordine din Tallinn, dar odată cu invazia rusă a luat drumul pădurii, unde a făcut parte din Rezistență, luptând împotriva sovieticilor.
După ce rușii au fost alungați de forțele germane, Evald Mikson a revenit în poliție, fiind la un moment dat chiar adjunctul șefului poliției din capitală. A fost arestat, însă, în 1941, după unele surse pentru că ar fi furat un lingou din aurul confiscat de naziști de la evreii din Tallinn, iar după propriile spuse pentru că ar fi omis intenționat informații dintr-un raport trimis către superior. A fost eliberat doi ani mai târziu, iar iminenta revenire a Armatei Roșii, care l-ar fi executat pentru că a făcut parte din Rezistență, l-a determinat să fugă în Suedia.
Acolo au apărut primele acuzații de persecuție a evreilor, însă declarațiile contradictorii ale martorilor i-au permis lui Mikson să se îmbarce pe un vapor cu destinația Venezuela. Ambarcațiunea a eșuat, însă, în Islanda, unde estonianul avea să-și petreacă tot restul vieții. La bătrânețe, Centrul Simon Weisenthal a încercat să-l aducă în fața unui tribunal, acuzându-l de crime de război și atrocități împotriva comunității evreiești din Tallinn. Evald Mikson a negat până în ziua morții aceste acuzații, iar faptul că informațiile incriminatorii provin din dosarele KGB le deteriorează, în opinia unora, credibilitatea.
În Islanda, Evald Mikson a devenit Eðvald Hinriksson și a rămas apropiat sportului, lucrând ca fizioterapeut și ca antrenor. Fiul său cel mare, Jóhannes Eðvaldsson, a jucat pentru Celtic Glasgow și Hannover 96, adunând 34 de selecții în naționala Islandei. Al doilea fiu, Atli Eðvaldsson, a jucat pentru Borussia Dortmund și Fortuna Düsseldorf, are 70 de selecții în națională și a antrenat Islanda între 1999 și 2003. Fiica lui Atli, nepoata lui Evald Mikson, Sif Atladóttir, face parte din naționala feminină a Islandei, pentru care a jucat până acum de 50 de ani.
Evald Mikson / Eðvald Hinriksson a murit pe 27 decembrie 1993, la 82 de ani, în urma unui atac de cord.
Sursa foto: mbi.is
