Foto: Peisaj bucovinean (autor: Daniela Stăncioiu)
Profitând de câteva zile de vacanță în Bucovina și nordul Moldovei*, pe lângă stațiunea Durău, străjuită de Masivul Ceahlău, învăluit în ceață și nori, mormântul părintelui Iustin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă, Mănăstirea Agapia, Cetatea de Scaun a Sucevei, mormântul și copia sabiei lui Ștefan cel Mare de la Mănăstirea Putna, nu am ratat prilejul vizionării pe viu a două meciuri.
Foto: Sigla echipei de fotbal Bucovina Rădăuți
Mai întâi, sâmbătă, 22 august, FC Botoșani – Pandurii 0-2, în etapa a 8-a a Ligii I. Atmosferă și joc bun, cu gazdele traversând o perioadă de criză și stadionul cerând, la final, demisia antrenorului Grozavu, cel mai longeviv în funcție dintre toate echipele de primă ligă. Și fete frumoase, multe fete frumoase, pe stadionul aflat la câțiva kilometri de Ipoteștiul lui Eminescu. Plus un excepțional program de meci.
Apoi, marți, 25 august, Bucovina Rădăuți – FCM Baia Mare 0-0 d.p. (3-4 l.d.), în turul al 4-lea al Cupei României. Rădăuțiul, echipă de Liga a III-a, a ținut piept cu brio echipei care se vrea (și, neoficial, și este) continuatoarea trupei pe care Mateianu și Koller și o duceau în apropierea podiumului acum vreo 35 de ani. (Doamne, ce mai trece timpul!…). Nou-promovată în eșalonul secund, Baia Mare a dominat net, dar a ratat suficient cât să nu reușească vreun gol în 120 de minute. La penalty-uri, chiar antrenorul-jucător al Bucovinei, Iulian Ionesi, a fost unul dintre cei care au ratat, astfel că cei 1.000 de spectatori prezenți pe stadionul din orașul Mănăstirii Bogdana nu au putut asista la o surpriză. Meci jucat pe caniculă și încheiat aproape pe întuneric.
Și am mai descoperit, într-un colț al unei librării sucevene, o excepțională și monumentală ”Istorie furată – Cronică românească de istorie veche”, scrisă de Cornel Bîrsan și apărută acum doi ani la o mică editură din Bistrița. În aproape 1.000 de pagini de text, cronologii, anexe și tabele, autorul tratează, bazat pe documente și cercetări, istoria poporului nostru daco-român, din cele mai vechi timpuri și până în jurul anului 1400. O carte trecută sub tăcere, pentru că dovedește, clar, documentat și metodic, continuitatea noastră pe aceste pământuri și nu se pretează, astfel, teoriilor demitizante și antinaționale ”la modă” în istoriografia română de azi.
Și am mai văzut, tot mai golașe, pădurile din dealurile și munții Bucovinei. În Țara Fagilor, prăpădul defrișărilor continuă, netulburat. Iar groapa de gunoi ce se pregătește, cu fonduri europene, în zona Pojorâtei, în inima celui mai splendid peisaj din țara asta, spune totul despre nemernicia acestor oameni și acestor timpuri.
* – Bucovina nu este totuna cu nordul Moldovei. În voievodatul și apoi principatul Moldovei, Bucovina era la granița de nord-vest. Astăzi, prin Bucovina și Moldova înțelegem provincii istorice distincte, situație existentă de când Bucovina a fost răpită (în 1775) de către Imperiul Habsburgic. O parte din Bucovina, Bucovina de Nord, incluzând Cernăuțiul, capitala tradiționala a Bucovinei, aparține azi de Ucraina.
