Odată cu înființarea Universității Politehnica, în 1920, studenții și profesorii instituției au format, treptat, și mai multe echipe sportive, iar pe 4 decembrie 1921 a avut loc Adunarea Generală care a consfințit înființarea ”Societății Sportive a Școalei Politehnice din Timișoara”.
Echipa de fotbal a Politehnicii era deja în activitate înaintea acestei date, jucând în campionatul districtual categoria a II-a, unde a rămas până în 1924, când a disputat un baraj de promovare, cu Kadima Timișoara, pe care l-a câștigat.
Apariția noii echipe a fost privită inițial cu scepticism, mai ales că în oraș evoluau deja echipe ”cu greutate” ca RGMT, CAT sau Chinezul. Iată cum a fost descrisă apariția echipei Politehnicii în cartea ”Haide Poli”, de Mircea Jiva: „Debutul tinerei echipe studențești în campionatul districtual categoria a II-a a fost privit cu ironie și scepticism de către cei care aveau deja un nume în fotbalul timișorean. O echipă fără antrenor, înjghebată ad-hoc din studenți și elevi, nu prezenta desigur prea multă garanție. În scurt timp însa această echipă de entuziaști a spulberat orice urmă de îndoială. Cine au fost acești tineri talentați, care prin munca și seriozitatea lor au făcut să se vorbească tot mai mult despre ei și despre „Poli”? Numele lor, dacă la început n-au spus nimic, mai târziu au stat pe buzele a mii și mii de iubitori ai fotbalului, unele fiind înscrise chiar cu majuscule în presa sportivă a vremii. Aceste nume au fost: Pitea, Neamțu, Ignuța, Sfera, I. Pop, Vancu, Gherga, Doboșan, V. Chiroiu, Negru, Sepi I, Franțiu, Sepi II, T. Chiroiu, Munteanu, Franțiu II, Deheleanu, Drăghici, Protopopescu, Iașinschi, Hockl, Corcan, Roșca, Ursulescu și alții. Toți acești sportivi pot fi considerați pionierii fotbalului studențesc.”
Mai mulți jucători din primii ani ai Politehnicii, cum ar fi Raffinsky, Deheleanu sau Sepi II, au devenit, în perioada interbelică, campioni ai României cu Ripensia, iar Poli a devenit, cu timpul echipa reprezentativă a orașului.
Sursa foto: forum.druckeria.ro
