Foto: Școala Politehnica din Timișoara în perioada interbelică (sursa: druckeria.ro)
În 1919, urmare a Primului Război Mondial, încheiat în anul anterior, partea de est a Banatului, şi, o dată cu ea, capitala tradițională a acestui teritoriu, Timişoara, a intrat în componenţa României.
La 11 noiembrie 1920, prin decretul nr. 4822, regele Ferdinand I al României aprobă înfiinţarea primei instituţii de învăţământ superior din Timişoara, Şcoala Politehnică (ortografiat, pe atunci, Politechnica), a cărei inaugurare va avea loc peste câteva zile, la 15 noiembrie. De-a lungul anilor, unitatea îşi va schimba numele în Institutul Politehnic (1948-1970), Institutul Politehnic Traian Vuia (1970-1991), Universitatea Tehnică (1991-1995), Universitatea Politehnica (din 1995, prescurtat UPT).
Primul rector al instituţiei, marele savant matematician Traian Lalescu, era şi un mare iubitor de sport. Fusese, în 1916, primul preşedinte al Sporting Club Universitar Studenţesc Bucureşti (ulterior Sportul Studenţesc), iar în acea perioadă era membru în Comitetul Central al FSSR (forul conducător al sportului românesc). El a iniţiat şi înfiinţarea unei grupări sportive a Şcolii Politehnice.
Astfel că în toamna aceluiaşi an, după discuţii purtate la Restaurantul Palace (cel din centru, aflat în clădirea Rectoratului UPT), alături de prof. Victor Vlad, studentul Ioan Zăgănescu, Vartolomeu Bărbat, avocatul dr. Petric şi viitorii jucători ai echipei, Neamţu, Roşca şi Vancu, se ia decizia constituirii unei noi asociaţii sportive: Societatea Sportivă Politehnica Timişoara. Pe scurt, SS Poli, “Poli” devenind, de-a lungul anilor, mai mult decât un simbol pentru societatea şi fotbalul timişorean. Culori, alb-negru, tipic studenţeşti. La început, doar cu secţie de fotbal.
O delegaţie a studenţilor merge în audienţă la primarul oraşului, Stan Vidrighin, solicitând ajutor material, dar nu îl obţine. Însă prefectului judeţului, dr. Coste, a oferit 80.000 lei tinerilor entuziaşti, pentru echipament. Prima conducere a clubului a fost alcătuită din Victor Vlad (preşedinte) şi Ioan Zăgănescu (vicepreşedinte). Formată, cel puţin la început, exclusiv din studenţi, echipa va începe să activeze în primăvara anului următor, 1921.
Prima menţiune în presă
Deşi decizia înfiinţării fusese luată în toamna lui 1920, iar gruparea activa deja de câteva luni bune, SS Politehnica s-a constituit statutar abia la 4 decembrie 1921. De aici şi obişnuita confuzie care se face în privinţa anului înfiinţării echipei, deseori apărând, eronat, 1920 (inclusiv pe siglele clubului de-a lungul anilor), anul oficial al înfiinţării fiind 1921.
La 3 aprilie 1921, revista “Stadion”, editată de filiala bănăţeană a FSSR (forul conducător al sportului românesc din acea vreme), scria: “Studenţii de la Politehnica Timişoara fiind hotărâţi a îngriji şi de educaţia lor fizică, vor înfiinţa în curând clubul lor sportiv după modelul colegilor lor din Bucureşti. Susţinătorul acestei mişcări este d. Traian Lalescu, directorul Şcoalei politehnice, care este şi membru în comitetul central al F.S.S.R.”. Mai mult ca sigur, aceasta este prima menţionare a grupării în mass-media.
Foto jos: Despre înființarea Politehnicii Timișoara, în Anuarul 1921-1922 editat de Școala Politechnică din Timișoara (sursa: druckeria.ro)
A doua echipă românească a oraşului
Poli a apărut într-o perioadă în care legea în fotbalul timişorean o făceau în principal Chinezul şi CAT, prima fiind chiar cea mai bună echipă românească a acelor ani. După Unirea, apărută în 1920, Poli era a doua echipă timişoreană “românească”, înţelegând aici că era formată în principal din jucători de naţionalitate română. Spre deosebire de alte grupări din oraş, din acei ani, precum Chinezul (echipă maghiară), CAT, Kadima (echipe evreieşti), Rapid (echipă germană).
Cu siguranţă că Poli a fost afiliată la FSSR (forul conducător al sportului, şi implicit al fotbalului, românesc din acea vreme, federaţia de fotbal încă neexistând) chiar din 1921, deoarece în acel an va participa deja, cum vom vedea, la competiţii oficiale. Primul sediu al clubului se pare că a fost la… Restaurantul Palace din oraş, local unde s-au bazele echipei.
Primul campionat
Fără antrenor, alcătuită din studenţi şi elevi, Poli a început să activeze în primăvara anului 1921. Primul teren propriu a fost Patria din Timişoara, teren pentru care echipa a plătit chirie. Nu ştim unde se află acest teren, dar cu siguranţă că el astăzi nu mai există. Nu ştim, de asemenea, care a fost primul meci (mai mult ca sigur, amical, adversară fiind tot o echipă timişoreană) susţinut de Poli. Formaţia studenţească a jucat primele meciuri oficiale în a doua jumătate a anului 1921, înscriindu-se în ediţia 1921/22 a categoriei a II-a a Campionatului Districtual al Timişoarei. (Unele surse ulterioare consemnează că Poli a evoluat în acest eşalon încă din primăvara lui 1921. Fals, din moment ce sistemul de disputare al competiţiilor în România era – atunci, ca şi acum – toamnă – primăvară, şi e greu de crezut – spre deosebire de zilele noastre, când acest lucru se întâmplă uneori în eşaloanele inferioare – că a fost acceptată înscrierea unei noi echipe doar din retur). Acest eşalon, ultimul pe atunci, ar fi echivalentul D3, dacă se consideră că turneul final al Campionatului Naţional ar fi D1, iar campionatele districtuale de categoria I ar fi D2.
În acea ediţie a categoriei I a Campionatului Districtual al Timişoarei au participat cinci echipe (Chinezul, CAT, Unirea, RGMT, AVTK, clasate în această ordine), Chinezul calificându-se pentru turneul final al primului campionat cu adevărat naţional (la care au participat atât echipele din Vechiul Regat cât şi cele din teritoriile alipite României după Primul Război Mondial) şi devenind campioană naţională.
