Foto: Secvență din barajul Ungaria – România (tricouri deschise) din 1972 (sursa: tempofradi.hu)
În sfârşit, România sparge plafonul. După ce reuşise, cu doi ani înainte, să culeagă aplauze la Mondialele din Mexic, reprezentativa noastră, condusă de Angelo Niculescu, se califică din grupe. Termină prima, la golaveraj, în faţa puternicei echipe a Cehoslovaciei, şi accede în sferturi. (Nu însă şi în faza finală, care pe atunci debuta o dată cu semifinalele).
Întâlnind un adversar, Ungaria, care ne complexase mereu, ratăm prezenţa în primele patru după o “triplă” dramatică, decisă abia în ultimele minute ale meciului de baraj de la Belgrad. Oricum, această generaţie rămâne în istorie ca fiind cea care a scos fotbalul românesc postbelic din mediocritate.
Ediţia a IV-a (1970-1972)
PRELIMINARII. Grupa 1 preliminară: România – Finlanda 3-0, Ţara Galilor – România 0-0 (ambele în 1970), Cehoslovacia – România 1-0, Finlanda – România 0-4, România – Cehoslovacia 2-1, România – Ţara Galilor 2-0 (toate în 1971). Clasament: 1. România 9p, 2. Cehoslovacia 9p, 3. Ţara Galilor 5p, 4. Finlanda 1p. Sferturi de finală: Ungaria – România 1-1, România – Ungaria 2-2, Ungaria – România 2-1 (baraj) (toate în 1972).
LOTUL FOLOSIT: N. Răducanu – Cornel Dinu, Sătmăreanu I, N. Lupescu, A. Deleanu, Mocanu, Hălmăgeanu, Dan Coe, Vigu – Nunweiller VI, I. Dumitru, Anca – M. Lucescu, Dembroschi, Dobrin, Al. Neagu, Domide, A. Iordănescu, Dumitrache, Fl. Dumitrescu, Tătaru II (total 21 jucători).
ANTRENOR: A. Niculescu (toate meciurile).
