de Levente Balint
Îți place sau nu de el, Marcel Pușcaș este una dintre prezențele cele mai interesante din fotbalul românesc. Poți să fii de acord cu el sau poți să-l marginalizezi. Poți să-l votezi ca președinte F.R.F. sau nu. Orice ar fi, este un om cu expertiză, cu opinii bine conturate logic. Chiar dacă din start știi că nu-i agreezi părerea, merită să-l asculți. De pildă, spune că Luka Modric nu este nici pe departe un fotbalist de ”Balon de Aur”, chiar dacă ”France Football” zice altceva.
A fost jucător, antrenor, conducător, realizator TV, agent de jucători… Opozant aproape constant al conducerilor federale. Era normal ca la un moment dat să se apuce de scris! În România, se scrie mai mult decât se citește. Dar, în cazul lui Pușcaș scrisul este mai mult decât binevenit. Are ce să spună, are ce să dezvăluie.
”Fotbalul în cârje” trebuia publicat. Sunt povești reale, despre ”Vârsta de aur” din fotbalul din Oradea postbelică. Despre un antrenor de la FC Bihor care a plecat în timpul meciului ca să prindă avionul spre casă. Sau despre cum același antrenor nu i-a restituit nici azi o sumă importantă de bani împrumutată în urmă cu circa 40 de ani. Firește, vine și momentul teribilei accidentări suferite chiar la Timișoara, în timpul unui Politehnica-Rapid.
Perioada noastră post-revoluționară este demnă de studii sociologice și comportamentale. Pușcaș ne povestește cum a devenit George Copos unul dintre primii patroni din fotbalul românesc, dar ne relatează și despre combinațiile balcanice de la Steaua București. Totul, într-o atmosferă care aduce aminte de scenetele geniale ale celor de la ”Divertis”!
”Fotbalul în cârje” nu este o carte despre care să faci analize complicate. Pur și simplu, este o mărturie-document despre niște decenii bulversante, dar și performante, în multe privințe, din fotbalul românesc.
Comandați cartea. O veți citi repede, fără răsuflare, în câteva ore. Atât am avut de spus!