An de an, cantonamentul de iarnă al selecționatei divizionare a României provoacă scandal. Din partea Stelei. Club care dă, mereu, cei mai mulți jucători la lot și care se vede astfel nevoită, în plin cantonament și pentru ea, să nu aibă parte de un număr însemnat de jucători la întreaga pregătire hibernală.
Steaua are și, mai ales, nu are dreptate. De ce are, e clar. Să vedem de ce nu are:
1. Nimic nu e mai important pentru fotbalul românesc decât naționala României. În alte părți nu e așa, și nu e bine. Niciodată naționala Spaniei, de exemplu, n-a fost mai importantă decât Real sau Barcelona.
2. Naționala va participa la vară la Euro, după opt ani de absență. O performanță acolo (sferturi, de exemplu, chiar dacă pare greu de crezut) ar fi de o mie de ori mai importantă decât un titlu național în fantomatica și tot mai debila Ligă I.
3. Accesul în grupele Ligii Campionilor pare tot mai greu pentru români, pe fondul scăderii valorice a campionatului intern. Să fii eliminat de echipe precum Ludogoreț sau Partizan, reprezentantele unor țări vecine și mult mai reduse ca întindere și populație, e o rușine fără margini. E drept, Reghecampf nu mai era atunci la Steaua.
4. O eventuală calificare în primăvara Ligii Campionilor nu s-a reușit vreodată de echipele noastre. Au reușit-o, în schimb, anonimi precum APOEL Nicosia sau, chiar în acest sezon, Gent. Așadar, nici măcar o asemenea calificare nu ar fi cine știe ce performanță.
5. Nicio echipă românească nu va juca acum în ”primăvara europeană”. Încă un argument în favoarea lui Iordănescu.
6. Prevalarea de datele FIFA rezervate echipelor naționale nu ține. În Italia a fost ceva similar și acțiunea naționalei n-a putut avea loc. Dar acolo competițiile naționale sunt în plină desfășurare.
7. Pauza foarte lungă, la noi, dintre sezonul de toamnă și cel de primăvară. Lucru impus de climatul meteorologic, pentru că încă ne dă Dumnezeu, deși tot mai rar, ierni ca pe vremea bunicilor. Astfel, e timp suficient și pentru pregătirea la cluburi, și pentru cea cu naționala (sau selecționata divizionară).
8. Prea puținele date FIFA, ca să revenim la ele, prevăzute într-un an. Prea puținele zile dinaintea meciurilor, prevăzute pentru naționale. Au ajuns naționalele mult în umbra cluburilor și distanța asta se va tot mări. Astfel, e cu totul logic să sprijini echipa națională a fotbalului de care aparții pentru astfel de acțiuni.
9. Un stagiu doar cu jucătorii din țară, fără ”stranieri”, e chiar indicat. Poți testa jucători care altfel cu greu ar prinde lotul. Îi poți ”simți” pe parcursul a mai multor zile de cantonament, le poți verifica gradul de adaptabilitate și caracterul. Chiar dacă adversarii întâlniți sunt, deseori, penibili.
10. Naționala e singura echipă din fotbalul românesc postdecembrist care a mai făcut și mai poate face performanțe importante. Fără a uita de semifinala de Cupă UEFA a Stelei 2006, pentru un club de la noi e mult mai greu. Jucătorii de valoare pleacă pentru contracte mult mai mari peste hotare, iar în locul lor sunt aduși străini de mâna a treia.
11. Dacă în stagiul respectiv selecționata divizionară va susține și meciuri care vor fi trecute în palmaresul naționalei A (cum înțeleg – nimeni n-a precizat încă exact – că se va întâmpla cu Turkmenistan-ul), e logic să prezinți cea mai bună echipă pe care o poți forma în condițiile date (fără ”stranieri”).
Ar mai fi, poate, și alte argumente, dar mă opresc aici. Este păcat că Steaua nu vede interesul național, ci doar pe cel mărunt al duelului cu Astra, Pandurii, Dinamo, Viitorul, cluburi care au dat, fără condiții, jucători lotului.
Păcat că Laurențiu Reghecampf, un mare antrenor în devenire, nu are încă înțelepciunea necesară. Dar asta vine cu vârsta…
