Scriam pe banatulazi.ro, recent, despre colonia croată existentă acum la ACS Poli. Și îmi exprimam nedumerirea pentru aducerea a doi jucători peste 30 de ani, fără CV notabil. Și mai spuneam că nu înțeleg de ce sârbii sunt, acum, ca și în toată perioada de după Revoluție, ignorați.
De aici, unele reacții care mă determină să revin. Nu a fost vorba, nicidecum, de un atac la adresa etniei croate. La fel aș fi spus indiferent dacă Soljic și Fucek ar fi fost sârbi, englezi sau români. E vorba de CV-ul lor, atât. Și n-am uitat că în Banat există comunități croate, la Carașova, Lupac, Clocotici, toate în Caraș-Severin, la Recaș și Checea, în Timiș.
De ce dacă se pomenește de sârbi atunci când ne referim la croați trebuie să îi opunem unii altora? De la războiul care a distrus mândra Iugoslavie au trecut mai bine de două decenii. Sigur, rănile, unele dintre ele, nu se vor vindeca vreodată, și unii nu vor înțelege niciodată de ce un popor (alții spun că e vorba de popoare diferite) poate fi învrăjbit atât de mult pe baza religiei (ortodoxe – sârbii, catolice – croații sau musulmane – bosniacii). Astea sunt însă probleme pe care le vom lăsa în seama istoricilor și, din păcate, a politicienilor.
Cunoaștem interdicția pe care, în continuare, o are ACS Poli de a transfera jucători extracomunitari, ”grație” managementului de-acum ceva timp. Croația este în UE, Serbia nu. Discuția, din acest punct de vedere, se încheie aici.
Altceva am vrea să subliniem. Niciodată Timișoara nu a privit, cu-adevărat, spre fotbaliștii sârbi!
Au fost, de-a lungul anilor: fundașul Ersin Mehmedovic, venit în iarna 2005 de la Gent (Belgia), ulterior campion național cu Unirea Urziceni; atacanții Vladimir Gluscevic (muntenegrean de fapt, ulterior jucând pentru naționala Muntenegrului) și Sreten Stanic, aduși de Hagi în iarna 2006, de la Rad Belgrad; Sreten Sretenovic, fundaș venit în 2008, de la Zaglebie Lubin (Polonia); atacantul Stefan Nikolic, și el muntenegrean, ulterior campion cu Steaua, adus în 2010 de la Roeselare (Belgia). Asta în perioada Poli AEK/FCU Poli/Poli Știința/FC Timișoara. Iar în perioada ACS Poli, Milan Stavric, atacant venit în 2014 de la anonima echipă sârbă Radnik Surdulica.
Și cam atât! Poate or mai fi fost și alții, eu nu mi-i amintesc acum! (Dau acum o căutare prin arhivele-mi proprii și găsesc și alții: Aleksandar Saric, Zoran Belosevic, Aleksandar Stajkovac, Milan Djuric, Dusko Dukic, Nikola Ignjatijevic, Aleksandar Petrovic, Marko Marovic, sârbul de etnie română Danijel Morariju. Vă amintiți de vreunul?).
Așadar, totuși, mulți, dar foarte puțini reprezentativi. De fapt, doar doi au ”pușcat”, Mehmedovic și Nikolic.
Niciunul nu era în anii ’90, când încă exista Poli cea ”clasică”. Erau în schimb, prin 1997, vreo patru nigerieni, iar prin 2000, vreo patru africani (din nou, nu vă gândiți la rasism!).
În sezonul 1996/97, de exemplu, Universitatea Craiova îl avea ca fundaș dreapta titular pe Slobodan Nedeljkovic, iar Dinamo, în atac, pe Slavisa Cula.
În handbal și baschet, la masculin, Timișoara se bazează prin tradiție pe sârbi. Pe sârbi de valoare, raportat la nivelul campionatului României.
