A devenit, în ultimii trei ani, o adevărată modă în fotbalul românesc. Intrarea în insolvență a cluburilor cu probleme financiare. Legea permite, vezi Doamne, salvarea cluburilor cu probleme. O fi așa, dar o lege mai prost făcută decât asta nu există alta în fotbal.
Ai acumulat 17 milioane de euro datorii? Nicio problemă, mânca-ți-aș! Intri în insolvență. Jucătorii, angajații, furnizorii, statul rămân neplătiți, se mai aleg doar cu ceva firimituri. Dai câteva sute de mii de euro în loc de 17 milioane (nu ne referim acum la vreun club anume, ci la principiu) și devii un club nou-nouț, demn de capitalism, visul de aur al omenirii.
Nu înțeleg de ce legea asta nu trimite la retrogradare o echipă care intră în insolvență. Sau cum de permite acestor echipe să promoveze. Ni se va spune, desigur, că astfel cluburile au venituri mai mari și pot traversa mult mai ușor această perioadă. Așa e, desigur. Dar atunci de ce UEFA nu le permite accesul în cupele europene? Că doar dacă ajung în grupele Ligii Campionilor au scăpat cu totul de probleme?
Nu le permite, pentru că așa e normal. Și așa ar trebui să se întâmple și în campionatul României? Ești în Liga I și vrei insolvență? E treaba ta, dar atunci te duci în Liga a II-a. Și nu mai promovezi decât când ai ieșit din insolvență.
Iar jucătorii legați de cluburile în insolvență devin mai rău decât sclavii luați cu arcanul de americani, din Africa, și duși pe plantațiile de bumbac. Exemplu, un portar de la Farul Constanța, Bogdan Olaru, neplătit de 11 luni, dar care nu își poate depune memoriu pentru a deveni liber deoarece clubul se află în insolvență și, astfel, jucătorii rămân legați de club.
Bă, voi chiar ne credeți proști? Ce capete seci și pătrate au putut concepe că legea asta poate fi adaptată fotbalului? Schimbați-o, bă!
P.S. Iertare pentru limbaj, mai ales că site-ul aparține unui club precum Ripensia. Dar cât, stimați domni, să mai răbdăm?
sursa foto: wall-street.ro
