Foto: Miroslav Giuchici
Germanul Christoph Daum nu a schimbat foarte mult, în toamnă, un lot oricum prea îmbătrânit.
Un singur debutant a avut România în primul meci cu Daum pe bancă, la 1-1 cu Muntenegru, pe Cluj Arena. Pe Romario Benzar, de la Viitorul lui Gică Hagi. Fundaș dreapta, așa cum e folosit și la club. Post pe care emiteau pretenții de titularizare Săpunaru (așa a jucat la Euro, cu ex-iugoslavii a urcat la închidere) sau Mățel, rămas rezervă.
Benzar s-a născut la 26 martie 1992, are deci 24 de ani. S-a născut la Timișoara, unde a început și fotbalul. La Srbianka Giuchici, clubul lui Miroslav Giuchici. A jucat la toate naționalele de juniori. A făcut, pe când era încă junior, pasul către Viitorul de la malul mării. A ajuns și la naționala de tineret. A debutat și în Liga I, ca mijlocaș defensiv. Apoi, Hagi l-a reprofilat, mutându-l puțin mai în spate și în lateral. Schimbarea a fost, iată, de bun augur.
Cel pe care părinții l-au vrut fotbalist încă de la naștere, dovadă prenumele, Romario fiind pe atunci peste ce e Neymar acum, a ajuns fotbalist. Mai are un frate, Daniel, mai mic cu cinci ani, aflat la echipa secundă a Stelei, care l-a transferat acum doi ani de la LPS Banatul.
Ascensiunea lui Romario timișoreanul ne readuce în atenție școala de fotbal care, din păcate, a fost Srbianka Giuchici. Din păcate, pentru că nu mai e. Criza financiară aruncată pe piață, acum nouă ani, într-o noapte a cuțitelor lungi, a pus pe butuci și pepiniera pitorescului fost vârf al Politehnicii.
Dar dacă spunem că tot acolo a crescut Gabi Torje, deja e suficient.
