Foto: Contra la o conferință de presă, pe când era jucător al naționalei (autor: Constantin Duma)
În urmă cu mai mulți ani, Cosmin Contra a acordat un amplu interviu, despre cariera sa de până atunci, revistei ”Regele Fotbal”. Îl vom reproduce în mai multe părți.
– Îţi aminteşti despre primii tăi paşi în fotbal, cum ai început, primul antrenor?
– Primii paşi i-am făcut la şcoala sportivă, la CSŞ Timişoara (n.r. – actuala LPS Banatul). Dacă-mi aduc bine aminte, primul meu antrenor a fost Brândescu… nu mai ştiu… era Mafa, era şi Dobândă, nu-mi aduc prea bine aminte cine a fost primul meu antrenor. Antrenorul cu care am stat cel mai mult la CSŞ a fost Petre Arnăutu, de la care am şi plecat la Luceafărul şi la care m-am întors până să ajung la Poli. La CSŞ era o şcoală foarte serioasă, de la care au plecat multe talente ale fotbalului românesc. Am avut şansa să prind mai multe trenuri în viaţă, cum se zice. Poate unii nu le prind, dar eu le-am prins în momentul ăla.
– Când ai început fotbalul, pe ce post jucai?
– Am început, mi se pare, ca extremă dreapta. Se juca cu trei atacanţi, iar eu eram în dreapta, pentru că eram mai micuţ şi aveam viteză mai mare antrenorii m-au pus acolo. Apoi am trecut mijlocaş dreapta, post pe care m-am afirmat şi am ajuns la Luceafărul. A fost o selecţie aici, la Timişoara, în care eu am avut şansă.
– Mi-ai spus cum ai ajuns la naţionala de juniori. Era o generaţie bună. Descrie puţin atmosfera de acolo.
– Da, am avut o generaţie, zic eu, dintre cele mai bune. Am avut şansa să fim în regim de cantonament, gen Luceafărul, cu şcoală şi cu meciuri, aveam meciuri internaţionale destul de multe, turnee în străinătate. Am avut şansa să câştigăm o Balcaniadă, am avut şansa să ne calificăm la Campionatul European…
– …Unde nu aţi avut rezultate grozave, şi asta e o regulă pentru fotbalul românesc. De ce, uite, la juniori, nu aveţi rezultate foarte bune, pentru ca apoi să ”explodaţi”, când urcaţi la seniori?
– Cred că avem şi puţină neşansă. Îmi aduc aminte de campionatul acela din Cipru, mi se pare că am avut primul meci cu Spania şi am pierdut 0-1, pe un vânt foarte mare, iar noi, ca românii, am jucat împotriva vântului prima repriză, iar în a doua nu am avut vântul în favoarea noastră, pentru că s-a schimbat. Cred că avem ghinion. Apoi, la naţionala de tineret, la Bucureşti, un ghinion fantastic în meciul cu Olanda, care era cel mai important, am avut o sumedenie de ocazii şi am pierdut 1-2.
– Ai ajuns la Poli. Aici ai avut unele probleme cu regretatul nea Costică Rădulescu.
– Da, mici probleme… Probleme pot fi oriunde cu antrenorii sau jucătorii, poate ajungi să nu fii pe placul antrenorului. Eu am avut astfel de probleme cu, Dumnezeu să-l odihnească-n pace, Costică Rădulescu. Nu vedea în mine fotbalist. Era opinia dânsului şi trebuia să o respectăm la momentul respectiv.
