Născut pe 2 septembrie 1913, la Glenbuck, în sud-vestul Scoției, a început fotbalul în zonă, la Cronberry Eglinton, dar a debutat ca profesionist la Carlisle United, în Anglia. Cel mai mult a evoluat însă, la Preston North End: 16 ani, incluzând aici pauza cauzată de cel de-Al Doilea Război Mondial, mijlocașul fiind înrolat în aviația britanică.
După ce a agățat ghetele-n cui (cu o Cupă a Angliei în palmares și 5 selecții în naționala Scoției), Shankly a devenit antrenor, trecând pe la Carlisle United, Grimsby Town, Workington și Huddersfield Town, înainte ca destinul să îl aducă acolo unde trebuia să fie: Liverpool FC. Ar fi trebuit să ajungă acolo încă din 1951, când a discutat cu conducerea ”Cormoranilor”, însă a fost să fie abia în 1959, când Liverpool se afla în eșalonul secund.
Pasionat de frumusețea jocului, dar și un abil comunicator, atât cu proprii jucători cât și cu publicul, Bill Shankly este, fără niciun dubiu, cel care a contribuit cel mai mult la ”legenda” clubului Liverpool. După un sezon, echipa a promovat și, de-a lungul a 15 ani petrecuți pe Anfield, tehnicianul a câștigat de trei ori titlul de campion, de două ori Cupa Angliei, de patru ori Charity Shield și o dată Cupa UEFA. A lăsat echipa pe mâini foarte bune, fostului său secund Bob Paisley, care a dus clubul pe cele mai înalte culmi.
Bill Shankly ne-a lăsat și una dintre cele mai cunoscute ”vorbe de duh” din lumea fotbalului, una spusă pe jumătate în glumă, pe jumătate serios, și care este citată de multe ori incomplet: ”Unii oameni consideră că fotbalul este o chestiune de viață și de moartă. Sunt foarte dezamăgit de această atitudine. Vă asigur că este mult mai important decât asta”.
A murit pe 29 septembrie 1981, a fost incinerat, iar cenușa împrăștiată pe gazonul de pe Anfield Road.
