Fragment din cartea “Legiunea străină – Fotbalul sfârşitului de mileniu”, scrisă de Octavian Stăncioiu şi apărută în 2001, la Editura Mirador (Arad).
În calitate de gazdă (pentru a doua oară, după 1938) a turneului final, Franţa a fost calificată direct pentru Mondialul 1998. Şi pornea cu mari şanse la titlu.
A avut parte de o grupă uşoară şi a început în forţă. 3-0 cu Africa de Sud, pe un vânt nebun ce-a biciuit stadionul marseillez. Scorul l-a deschis Dugarry, abia intrat, l-a majorat… autogolul lui Issa şi l-a parafat, în minutele de prelungire, tânărul Henry.
A urmat un nou galop de sănătate, 4-0 cu Arabia Saudită, într-un joc pe care ambele echipe l-au terminat în 10 oameni. De la gazde a fost eliminat Zidane, suspendat apoi pe două etape.
Partida cu Danemarca nici n-a mai contat. Un 2-1 fără emoţii şi Franţa câştiga grupa cu punctaj maxim.
Contra Paraguay-ului, în optimi, s-a muncit însă din greu. Cele 90 minute trecuseră, dar tabela se încăpăţâna să arate 0-0. Logic, s-a intrat în prelungiri. Abia în min. 114, libero-ul Blanc, urcat şi el în atac, a reuşit să-l învingă pe bravul Chilavert, înscriind primul “gol de aur” din istoria Mondialelor.
În prelungiri s-a ajuns şi-n sferturi, în faţa Italiei. În pofida dominării franceze, scorul a rămas 0-0 şi s-a trecut la 11 m. Dumnezeu a făcut dreptate şi Franţa a câştigat cu 4-3.
Semifinalele. Adversar, Croaţia. Unul aparent facil. Dar n-a fost aşa. Slavii deschid scorul în primul minut după pauză. Noroc că fundaşul Thuram egalează imediat. Apoi, tot el va mai înscrie o dată, ducându-şi echipa în finală. Prima finală mondială pentru fotbalul francez. O finală fără Blanc, eliminat cu Croaţia.
Ziua marii finale. Profitând de slăbiciunile Braziliei, oricum favorită, “cocoşii” au reuşit un joc perfect. Era min. 27 când Zidane a plasat o lovitură de cap, schimbând cursul istoriei. Tot Zidane majorează avantajul, şi tot cu capul, şi tot la un corner, în minutele de prelungire ale primei jumătăţi. Era 2-0 şi greu se mai putea răsturna ceva. Chiar dacă Desailly a fost eliminat în min. 68, Franţei nu-i mai putea scăpa titlul. Marea victorie a fost parafată de Petit, care, pe un contraatac ucigător, a dus tabela la un şocant 3-0. Franţa era noua campioană mondială!
Foto din introducere: Zidane desenat pe coperta cărții “Legiunea străină (fotbalul sfârşitului de mileniu)”, scrisă de Octavian Stăncioiu
