Foto: Echipa care a promovat în Divizia A în 1970 (sursa: arhivă personală Octavian Stăncioiu)
Articol apărut în nr. 8 (iunie 2014) al revistei ”Ripensia Sport Magazin”
Foto: Sigla veche a clubului
Fără îndoială, printre cele mai reprezentative cluburi ale fotbalului bănățean se numără și CFR Timișoara. Trupa de la Gara Mare a fost, timp de 60 de ani, echipa orașului de pe Bega cu cea mai bună clasare în primul eșalon dintre cele aflate în activitate. Imediat după Al Doilea Război Mondial, feroviarii au născut mari pasiuni și au dat nume importante fotbalului autohton. Puțin a lipsit ca în sezonul 1947-48 aceștia să continue tradiția trofeelor naționale în Banat, tradiție începută de Chinezul și Ripensia.
Fotbalul feroviar a avut precursori importanți în vestul țării. CFR e rudă cu Chinezul, trupa formată de muncitorii de la căile ferate, dar nu are același ADN. Strămoșul ei poate fi considerat clubul Sparta CFR, înființat în 1919 și dispărut opt ani mai târziu, după ce fuzionase între timp cu Unirea Timișoara. Cei ce aveau să fie porecliți mai târziu ”leoparzii vișinii” s-au reformat în 1933, când și-au început urcușul din eșalonul districtual. La începutul anilor ‘40, feroviarii au făcut o figură frumoasă și au promovat în B înainte de pauza cauzată de război. Încă din 1945, după dispariția Ripensiei și a Chinezului, se discuta cine va ține steagul sus pentru Timișoara, Poli sau CFR. Feroviarii au avut de suferit pentru că stadionul lor, denumit atunci Banatul, una dintre primele locații pe care s-a jucat fotbal în România, a fost bombardat. Totuși, terenurile și baza au fost refăcute, iar în luna mai 1945 feroviarii aveau să dispute chiar primul joc internațional, împotriva maghiarilor de la Tisza Szeged (scor 0-0). CFR-ul a arătat că e cea mai în formă echipă de după război, după ce s-a impus în campionatul sindical. Apoi, a scăpat printre degete titlul de campioană a orașului, în detrimentul lui Poli, alături de care a încheiat la egalitate de puncte. CFR, în ultima etapă, 0-0 cu Poli, a arătat astfel: Ciopraga – Munteanu, Barna – Covejdeanu, Volariu, Ritter – Csapo, Bandu, Reuter, Avasilichioaie, Bădeanţu.
Conduși de ”Fachir” în Divizia A
După terminarea campionatului orăşenesc la Timişoara, suporterii au fost nemulţumiţi de decizia FRF-ului. Acesta va acorda doar un loc oraşului în prima ligă, deşi, în trecut, Timişoara era reprezentată cu regularitate de două formații pe prima scenă. S-a decis, astfel, ca între Poli şi CFR să aibă loc o dublă manşă de baraj, pentru a se hotărî cine merge în prima ligă. Întâlnirile au fost adevărate lupte pentru supremația în Timișoara. În 11 august 1946 a fost Politehnica – CFR 1-1 (0-0), pentru feroviari marcând Reuter în minutul 62. Cel de-al doilea joc şi cel decisiv a fost tranşat de alb-vişinii după doar 20 de minute de joc, când se înregistra scorul de 3-1. Pentru CFR au marcat Cojereanu, Avasilichioaie şi acelaşi Nicolae Reuter, care a deschis scorul, un jucător născut în 1914 la Timişoara şi care a bifat 14 prezenţe la naţională. CFR-ul, cu fosta glorie ripensistă Rudolf Kotormany la timonă, a luat astfel startul Diviziei A în faţa Politehnicii.
Foto: Caricatură a lui Rudolf Kotormany (sursa: arhivă personală Mihai Bradu)
CFR avea să facă încă din primul sezon o figură frumoasă în elită. Un alt fost om al lui ”Ripi” s-a numărat printre remarcații din teren: Iosif Kovacs. ”Fachirul” Kotormany şi echipa sa ”au încercat să realizeze tot, din ceea ce ştiau să facă, şi spre bucuria suporterilor au arătat că ştiau foarte multe”, nota Iosif Dudaş în cartea ”Timişoara – Leagănul fotbalului românesc”. ”Locomotiva” a fost stopată prima dată de puternica ITA. Echipa lui Petschowski şi Bonyhadi a câștigat campionatul, urmată de Carmen București pe locul 2 și CFR Timișoara pe 3, mai mult decât onorabil.
1947-48, cel mai bun sezon
Sezonul următor avea să fie cea mai frumoasă pagină din istoria alb-vișiniilor. 2-0 cu Unirea Tricolor, 2-1 cu Ciocanul București, 6-1 cu ”U” Cluj aveau să se numere printre victoriile toamnei, anotimp în care CFR a înregistrat doar un eșec, 1-3 la Tg. Mureș, cu RATA. În iarnă se vorbea de primul titlu la Gara Mare, dar, din păcate, sezonul de primăvară avea să fie sub așteptări. Eșecul care a îndepărtat echipa de visul cel mare s-a desfășurat pe ”Electrica”, în fața a 14.000 de spectatori, când aceeași ITA, după un 2-2 în tur, a stopat ”Locomotiva bănățeană”, câștigând cu 1-0. La final de campionat, CFR aduna 45 de puncte (se acordau două puncte la victorie), cu cinci mai puține decât arădenii, care-și păstrau coroana.
Dar nu numai parcursul din campionat a fost de excepție pentru Bădeanțu și compania. În Cupa României, CFR-ul timișorean a trecut rând pe rând de UM Cugir, SOCEC București, CFR Tr. Severin și Politehnica Iași, pentru ca în marea finală de la București să dea tot de ITA. Valoroasa echipă a Aradului s-a văzut însă condusă surprinzător cu 2-0 după opt minute! Kovacs și Voroncovschi au înscris pentru feroviari, care la acest scor s-au văzut deja cu trofeul în brațe. ”Textiliștii” au profitat, reușind până la urmă să întoarcă rezultatul și să câștige cu 3-2! Iată cu ce angrenaj s-a prezentat echipa timișoreană în finală: Boroș – Barna, Rodeanu – Cojereanu, Ritter, Voroncovschi – Moniac, Reuter, I. Kovacs, Avasilichioaie, Bădeanţu. Din lot făcea parte și legendarul portar ex-ripensist Dumitru Pavlovici.
Astfel, de la finele sezonului 1947-48, marcat de dispariția lui ”Ripi”, ieșită din scenă cu un trofeu național la juniorii mari, și până în sezonul 2008-09, când FC Timișoara a obținut primul ei loc 2 în campionat, CFR-ul de la Gara Mare a fost gruparea fotbalistică timișoreană ”în viață” cu cea mai bună clasare pe prima scenă.
Anii ce au urmat, rivalitatea cu Poli
În anii următori, CFR-ul nu a reușit să mai atingă performanța din 1948, dar anii de glorie ai ”leoparzilor” nu erau încheiați. Primul derby cu Poli în Divizia A a atras 15.000 de oameni pe Electrica, rivalitatea dintre cele două era încă la început. Feroviarii au fost din nou ”nașii” ”studenților”, impunându-se cu 3-2. Noul sezon a fost încheiat doar pe locul 5. În 1949 avea să fie inaugurat și stadionul CFR, pe locația vechii vetre Banatul. În anii ‘50, sub denumirea de Locomotiva, echipa de la Gara Mare a obținut clasări în afara podiumului și a căzut în B în 1956. Peste nouă ani, echipa a retrogradat în premieră în Divizia C, unde va sta doar un sezon.
”Leoparzii” au revenit apoi la gândurile de promovare în elită. Deși în 1969-70 se pregătea pe plan local accederea alb-violeților de la Poli (numită temporar… Ripensia) în Divizia A, ceea ce s-a întâmplat pe teren a fost catalogat ca ”scenariu de Hitchcock”. Ajutată cu cei mai valoroși jucători din oraș, inclusiv de la Gara Mare, formația de pe ”1 Mai” a dezamăgit. În schimb, CFR-ul a reușit să se cațere pe primul loc în retur și, cu mari emoții, după o remiză în ultima rundă la Cugir, echipa a câștigat B-ul, la egalitate de puncte cu CSM Sibiu, având un golaveraj superior ardelenilor. În Piaţa Operei, antrenorul Peter Becker şi elevii săi, printre care se numărau Manolache (golgeterul, cu 12 goluri), Tatar, Răcelescu, Speriosu, Chimiuc sau Mehedinţu, au fost primiți ca niște adevărați eroi.
Din păcate, următorul sezon avea să fie ultimul pe prima scenă. Apoi, duelurile cu Poli au rămas deliciul ”druckerilor”, fie și în B. Până în anul 2000, CFR a jucat mereu în B și C. După câteva baraje județene ratate, echipa a revenit în 2004 în C și, în anul următor, în eșalonul secund, unde a evoluat până la intrarea în impas financiar din 2009. Totuși, ”feroviarii” nu au dispărut complet de pe firmamentul fotbalului local. Deși la un nivel departe de greutatea trecutului, echipa evoluează acum în Liga a IV-a Timiș, sub denumirea de CFR 1933 Timișoara.
Foto: Echipa anului 2008 (sursa: arhivă personală Cristian Sertea)
