Foto: Suker (primul din dreapta) primind, de la Ovidiu Forai, trofeul ”Steaua Răsăritului” pe 1996, pe stadionul Santiago Bernabeu din Madrid, la 26 ianuarie 1997 (sursa: arhivă personală Ovidiu Forai)
Fragment din cartea “Legiunea străină – Fotbalul sfârşitului de mileniu”, scrisă de Octavian Stăncioiu şi apărută în 2001, la Editura Mirador (Arad)
Poate cea mai mare surpriză a ediţiei. Sub privirile cancelarului german Helmut Kohl şi ale preşedintelui croat Franjo Tudjman, cele două echipe au oferit un rezultat care va rămâne în istoria fotbalului. Cu un Stanic vopsit blond (parcă pentru a-i ironiza pe românii pe care tocmai i-a eliminat), slavii… catolici s-au bătut exemplar, izbândind graţie unei discipline tactice excepţionale. Cu siguranţă că eliminarea lui Wörns, cu cinci minute înaintea pauzei, a cântărit decisiv. Dar victoria croată nu poate fi pusă la îndoială.
În al treilea minut al prelungirilor primei reprize, cu un şut surprinzător din 20 m, Jarni deschide scorul. Germania era condusă, dar la fel s-a întâmplat şi cu Mexicul. În pofida omului în minus, nemţii puteau oricând răsturna rezultatul. La o lovitură liberă, Hamann loveşte bara. Vogts joacă cu patru atacanţi, Kirsten şi Marschall, doi ex-RDG-işti, intrând în locul mijlocaşilor Hässler şi Hamann. Dar roata istoriei nu mai poate fi oprită. Ultimele 10 minute aduc dezastrul pentru alb-negri. Min. 80: şut frumos Vlaovic, de la marginea careului, pe jos, la colţul lung, 2-0. Min. 85: incursiune de excepţie a lui Suker în careu, şut din 8 m şi Germania este umilită. 3-0 pentru Croaţia!!
Iată că după ce a remizat, greu, cu Iugoslavia, “Bundesteam”-ul este eliminat de o altă “componentă” a fostei RSFI. Ca şi în 1994, când a pierdut în faţa Bulgariei (deci tot o echipă din Balcani!), Germania se opreşte în sferturi. În timp ce, la debut, Croaţia atinge semifinalele! Aducând Balcaniului, pentru a doua oară consecutiv, onoarea de a fi prezent între primele patru echipe ale lumii…
