Foto: programul de meci al amicalului [/message]Mureșul Deva – Rapid, din toamna 1984, după promovarea Mureșului (sursa: imipasadevalcea.wordpress.com)
Cea mai echilibrată ligă fotbalistică din lume este considerată una dintre seriile ligii a III-a din România! În ediția 1983/84, în plină ”Epocă de Aur” a lui Ceaușescu, seria a VIII-a a Diviziei C (Liga a IIIa de azi) a generat un clasament final absolut uluitor:
Așadar, între primul și ultimul loc, 10 puncte. Iar între locul 2 și ultimul, doar trei puncte!! Trei puncte pe distanța cărora sunt înșirate 15 echipe!!! Penultimul loc (primul sub linia retrogradării) este la egalitate de puncte cu nu mai puțin de opt echipe aflate deasupra sa. Astfel, nouă din cele 16 formații (mai mult de jumătate!) au terminat cu același număr de puncte, 29. Doar între două locuri diferența a fost mai mare de un punct: chiar între locurile 1 și 2, la promovare, Deva câștigând seria la pas, cu un avans mare (șapte puncte) pentru acele vremuri cu două puncte la victorie.
Analizând componența seriei, vom observa că au fost echipe din doar trei județe: două din Timiș (UMT și Constructorul, ambele din Timişoara), nouă din Hunedoara (Paroşeni, Vulcan, Aninoasa, toate din Valea Jiului, plus Deva, Certej, Călan, Ghelari și două din Orăştie) și cinci din Caraș-Severin (Moldova Nouă, Bocşa, Oţelu Roşu, Anina, Oraviţa). Mai mult de o echipă au avut, așadar, Timișoara (singura localitate timișeană prezentă, însă) și, surpriză, Orăștie, ambele cu câte două.
Timișul avea doar două participante, într-un sezon în care nu avea echipă în A, ci doar două în B (Politehnica, care la finalul sezonului va promova, de pe locul 1, singurul promovabil, în elită, și CFR, locul 12 din 18), ambele din Timișoara, și încă două într-o altă serie de C (Unirea Sânnicolau Mare și Unirea Tomnatic în seria a IX-a). Dintre cele șase timișene în sistemul divizionar național al acelui sezon, una singură nu a fost sau nu va fi în primele două divizii. E vorba de Constructorul, club cu terenul în cartierul timișorean Circumvalațiunii și cu foarte puține sezoane jucate în C.
Pe provincii istorice, Banatul avea șapte (cele din Timiș și Caraș-Severin), iar Ardealul – restul de nouă (cele din Hunedoara). Trei erau din Valea Jiului, una din Ținutul Pădurenilor (Ghelari) și una din Clisura Dunării (Moldova Nouă). Erau prezente orașe municipii – capitale tradiționale de provincii istorice (Timișoara) și reședințe de județ (Timișoara, Deva) -, orașe (Anina, de exemplu), dar și trei comune (Ghelari, Certeju de Sus, Aninoasa) și chiar un sat (Jiu-Paroșeni), Certeju de Sus și Jiu-Paroșeni fiind denumirile oficiale ale localităților unde își aveau sediul Minerul Certej, respectiv Minerul Paroşeni.
Seria era una eminamente minerească. Nu mai puțin de opt echipe (jumătate) purtau denumirea de Minerul! Ambele retrogradate au fost cluburi minerești din zona rurală a jud. Hunedoara. Alte cinci formații aveau denumiri legate de industria metalurgică, industria mecanică sau industria construcțiilor. Se juca tare, deseori dur, astfel explicându-se, oarecum, și clasamentul extrem de echilibrat (principiul era ”victorie acasă, înfrângere în deplasare”).
Nicio echipă din serie nu jucase vreodată în primul eșalon. Una o va face, 17 ani mai târziu, după Revoluție. UMT, promovată în 2001 în Divizia A (încă se numea așa), dar retrogradată după un singur sezon. Atunci, în ’84, UMT terminase prima sub linia promovării.
În acel sezon, ’83/’84, ca, de altfel, de obicei în acea perioadă a anilor ’70-’80, în Divizia C erau 12 serii a câte 16 echipe, fără nicio retragere sau excludere pe parcurs! Interesul și sprijinul pentru fotbal era uriaș, stadioanele erau pline. Ce departe par acum acele vremuri… UMT e desființată, precum multe alte echipe din clasamentul de mai sus…
