Foto: Zoltan Crişan în echipamentul Universității Craiova, în sezonul 1982/83, cu semifinale de Cupa UEFA (sursa: bluelions.tripod.com)
A fost un talent precoce. Abia a scos capul în Divizia B, că Universitatea Craiova, tocmai înscăunată campioană, l-a racolat. Dar oare se va adapta, s-au întrebat cunoscătorii, un ungur printre olteni? Da.
După doar câteva luni în D1, Valentin Stănescu i-a dat botezul focului la naţională, Zoli înlocuindu-l la pauză pe Mircea Lucescu într-un amical din Israel. Rapid, tehnic şi maestru al căzăturilor în careu, des soldate cu penalty-uri pentru ai săi, micuţul Crişan va deveni, pentru şapte ani, titularul postului de extremă dreapta în naţională. (Era epoca de glorie a atacului cu două aripi şi un vârf).
17 aprilie 1975. Spania – România pe Santiago Bernabeu, în preliminariile CE. În min. 70, la 1-0 pentru gazde, “olteanul” înscrie un gol celebru. Cu Craiova, succesele se lasă aşteptate. La fel, până la urmă, şi cu “tricolorii”, care ratează calificare după calificare. Abia la finalul anilor ’80, când Universitatea se încheagă în ceea ce va deveni “Craiova Maxima”, cucereşte titlul de campion. Dar apogeul carierei, nu atât personale, cât la nivelul carierei, îl cunoaşte când deja îşi pierduse – o dată cu Sameş, Beldeanu şi Iordănescu, după eşecul pentru Espana ’82 – locul din reprezentativă.
Craiova ajunge în semifinalele Cupei UEFA. 0-0 pe da Luz, 1-1 acasă în retur şi mai era ceva de jucat. Crişan trimite în transversală şi Craiova se prăbuşeşte parcă pentru vecie. După exact un deceniu în alb-albastru, Zoli joacă în premieră pentru oraşul natal, dar apoi revine în Oltenia, încheindu-şi practic CV-ul de performanţă la Scorniceşti şi Vâlcea.
A cochetat ulterior cu moda antrenorului-jucător, al echipe mărunte, inclusiv din Italia, şi a stat pe banca tehnică a tineretului Universităţii Craiova (ca secund!), a tineretului saudit de la… Al-Hilal şi a divizionarei C din Sighet. A încercat să fie şi antrenor la copii şi juniori, dar tot nu îşi găsea locul.
Măcinat de o viaţă personală extrem de dezordonată, distrus de probleme familiale şi de băutură, Zoli se îmbolnăveşte grav. Sfârşeşte la doar 48 ani, uitat pe un pat de spital. Strâmbeanu, Oblemenco, Frânculescu, Domozină, Oţet, Deselnicu, Neamţu, Crişan, Ștefănescu. Ce blestem s-o fi abătut asupra Craiovei?
