Foto: Ripensia în 1931 (sursa: ”Ripensia Sport Magazin”)
Haideți să vedem când s-au produs campanii foarte importante de transferuri în istoria fotbalului timişorean…
Prima campanie importantă i-a aparţinut Chinezului, care în 1912, pe vremea când Timişoara era încă parte a Austro-Ungariei, a adus nu mai puţin de trei jucători de la cluburi budapestane. Este vorba de Wurfer (FTC), fost internaţional de juniori al Ungariei, de Bauer şi Iszer (UTE). (FTC şi UTE fiind numele din acei ani ale lui Ferencvaros şi Ujpest). Primul dintre aceştia era sigur maghiar (în sensul că reprezenta, ca jucător, Ungaria), probabil că şi ceilalţi doi. Este foarte posibil ca tot în 1912 să mai fi venit şi alţi jucători importanţi la Chinezul (dintre cei care se vor regăsi în echipă, de exemplu, în 1914), dar nu avem date în acest sens. Şi încă ceva: mai mult ca sigur că nici măcar cei trei pomeniţi nu au fost aduşi în cadrul unei campanii de transferuri (în vară, în iarnă sau altcândva), ei venind “în reprize” de-a lungul anului.
Unirea a atentat la supremaţia Chinezului în primii ani ai deceniului trei, când Timişoara era, de acum, integrată teritoriului României. Mai întâi, în 1921, au venit Konecsnik, Iancu, Szilagyi II (Chinezul), ungurii Lacki, Hauser (ETC Budapesta) şi austriacul Studenik. (Este vorba de cei aduşi pe tot parcursul anului; în plus, primii trei s-ar putea să fi venit în 1920). Apoi, în vara lui 1922 au fost transferaţi Halmos (AVTK Timişoara), Kozovits (CAT), Wetzer I (BSK Belgrad), toţi viitori internaţionali, plus B. Steiner (Chinezul).
Banatul şi-a format o foarte bună echipă în vara lui 1928, când i-a achiziţionat pe Lăpuşneanu (Venus), Kovacs I (Chinezul) şi Sepi II (Chinezul), primii doi viitori internaţionali, iar ultimul, internaţional la zi.
Evident că apariţia Ripensiei, primul club profesionist din ţară, va “sparge” “piaţa”. În toamna lui 1930, când Ripensia şi-a început activitatea, au fost aduşi, normal, o mulţime de jucători (dintre care unii nu vor rămâne, nefiind legitimaţi). Iată lista celor care au rămas: Zombory, Hoksary, Bürger, Agner, Beke, Lakatos II (Chinezul), Hrehuss (CAT), Ciolac, Dobay (Banatul), Raffinsky, Wetzer I, Semler (Bocskay Debrecen), Al. Schwartz (Bastya Szeged). Hrehuss, Ciolac, Dobay, Bürger, Raffinsky şi Wetzer I erau internaţionali la zi (ultimii trei participând la Mondialul din acel an, primul din istoria fotbalului), Zombory – fost şi viitor internaţional, Hoksary şi Semler – foşti internaţionali, iar Beke, Lakatos II şi Al. Schwartz – viitori internaţionali.
După război, nu se va consemna niciodată “un calup” masiv de transferuri de valoare în bloc. Poate doar la FCU Politehnica (ex-Politehnica AEK, ulterior FC Timișoara), în iarna lui 2005, odată cu preluarea clubului de către investitorul Marian Iancu. Atunci au fost achiziționați Contra (West Bromwich Albion – Anglia), sârbo-muntenegreanul Mehmedovic (ex-Gent – Belgia), V. Moldovan (Servette – Elveţia), O. Petre (Galatasaray – Turcia), Naidin (Dinamo), M. Popa, Cânu, Caramarin, G. Coman (FC Naţional), A. Dumitru, Paleacu (Apulum Alba Iulia).
