Primul meci al anului 1923 s-a disputat la 10 iunie, cu Iugoslavia, la București. Naționala noastră evolua în premieră în capitala României. Partida a contat şi pentru prima ediţie a Cupei Prieteniei Româno-Iugoslave (CPRI) și a însemnat prima înfrângere suferită de reprezentativă, la acelaşi scor cu care câştigase în anul anterior pe terenul adversarilor (1-2). Primul gol a fost primit într-un moment în care jucătorii noştri se opriseră, pentru că, sosind în tribună familiile regale ale celor două ţări, fanfara începuse să intoneze imnurile naţionale. Oaspeţii şi-au văzut însă de joc şi au deschis scorul!
Va urma un dezastru la Cluj, 0-6 cu Cehoslovacia, întâiul meci fără gol marcat şi cea mai grea înfrângere suferită vreodată, acasă, de “tricolori”, partidă în care notăm debutul primului jucător de la o echipă din Vechiul Regat, portarul Stroescu, de la Colţea Bucureşti. Toate primele patru jocuri din palmaresul naţionalei au fost arbitrate de austrieci!
După o remiză în Polonia, anul se încheie cu un alt egal, în Turcia, într-o formulă care nu numai că nu conţinea nici unul dintre cei care jucaseră meciul anterior, dar era formată exclusiv din debutanţi! (Ba mai mult, şi antrenorul, Costel Rădulescu, era nou). Este un caz unic în istoria naţionalei. De fapt, numele oficial al adversarei era, încă, Imperiul Otoman, din acel an urmând să adopte denumirea de Turcia. În 1923 notăm şi prima pereche de fraţi prezentă în naţională (Tritsch I şi II), ei evoluând chiar împreună la meciul de la Istanbul.
Între 1922 şi 1940, România şi Iugoslavia se vor întâlni de 21 ori, anual (ba chiar de două ori pe an în 1929, 1935, 1938 şi 1940), cu excepţia anilor 1924 şi 1925! “Sincopa” a fost generată de neprezentarea echipei noastre (din motive financiare) la al treilea meci împotriva Iugoslaviei (şi, totodată, al 6-lea din palmaresul României), care trebuia să se joace la 14 octombrie 1923, la Zagreb, în CPRI. Partida a fost, atunci, considerată pierdută de echipa noastră, la ”masa verde”, dar nu figurează în palmaresul oficial al celor două ţări. Neprezentarea de la Zagreb va determina o răcire a relaţiilor fotbalistice dintre cele două state, astfel că următoarea partidă dintre ele va avea loc abia în 1926.
