Din 1929, o dată cu plecarea peste hotare a câtorva dintre cei mai buni jucători, proces început în 1927, plus ieşirea din circuit a lui Guga, naţionala îşi va schimba radical înfăţişarea. Jucătorii transferaţi la cluburi străine (de fapt, numai maghiare) erau Ströck II, Auer II, Teleki, Tänzer I, Semler, Wetzer I, Tesler II, Possak, Magöry, Nagy-Csomag, adică aproape o întreagă echipă, şi asta referindu-ne doar la cei care debutaseră deja pentru România. Primii patru dintre aceştia vor evolua pentru Ungaria şi, dintre toţi, doar Wetzer I va mai juca vreodată în naţionala română. Prin plecarea acestor jucători (toţi, aparţinând minorităţilor) şi promovarea unora de naţionalitate română, reprezentativa devine una mult mai “autohtonă”. Dar şi, având în vedere valoarea celor plecaţi, mult mai slabă. Practic, dintre vedetele acelor ani mai rămăseseră în ţară doar Vogl şi Raffinsky.
La cârmă vine Costel Rădulescu, cel care, cu o întrerupere, va fi principalul responsabil tehnic al “tricolorilor” până în 1937! La 21 aprilie 1929 (3-0 cu Bulgaria, întâiul joc fără gol primit), asistăm la primul hat-trick din istoria naţionalei, autor Ciolac, toate cele trei goluri fiind înscrise între min. 64 şi 73! Tot în acest meci, Kugelbauer ratează primul penalty din palmaresul “tricolorilor”. Apoi, o altă înfrângere cu Iugoslavia, acasă, o victorie în Bulgaria şi, în sfârşit, după trei meciuri directe pierdute, victorie cu iugoslavii. Exceptând acest ultim joc, cel de debut al României în prima ediţie a Cupei Balcanice, meciurile cu Iugoslavia au contat şi pentru prima ediţie a Cupei Prieteniei Româno-Iugoslave (CPRI), cunoscută şi sub numele de Cupa Regele Aleksandru al Serbiei.
Cupa Balcanică era destinată naţionalelor din zona Balcanilor şi apăruse la iniţiativa României, disputându-se în sistem campionat, tur-retur, alături de România şi Iugoslavia mai participând Grecia şi Bulgaria.
La 25 mai 1930 (8-1 cu Grecia, tot pe teren propriu, în Cupa Balcanică), Wetzer I stabileşte recordul de goluri marcate într-un meci al reprezentativei, cinci, record care dăinuie şi astăzi. (De fapt, ultimul gol marcat de Wetzer I l-a înscris Dobay, dar statisticile oficiale îl creditează, conform celor apărute în presa timpului, pe Wetzer I).
Caracterizând pe scurt această primă perioadă din viaţa naţionalei, România era egală Iugoslaviei, superioară Bulgariei, dar mult inferioară ţărilor din Europa Centrală.
