Foto: Olympia în 1909 (sursa: Wikipedia)
În 1908, una dintre formulele Olympiei București era următoarea: Kemeny – Viereck, Gebauer – Szalay, Davilla, Ioanide – Breyer, Grünberg (I), Gross, R. Winter, Abody. Din lot mai făceau parte Kutscher, Ivanin, Grünberg (II) – fratele interului dreapta -, Mandel, Gh. Niculescu, Seewald, Veröczy, Blücher şi Hajer.
Dintre aceştia, nouă erau români (Gebauer, Szalay, Davilla, Ioanide, Breyer, Grünberg I, Grünberg II, Mandel, Gh. Niculescu). “Românizarea” Olympiei fusese iniţiată chiar în acel an, de Mario Gebauer şi Lazăr Breyer, prin cooptarea unor elevi de liceu în locul străinilor repatriaţi. Spre sfârşitul anului, lotul va include şi alţi liceeni atraşi de fotbal. În magazia din curtea casei unuia dintre aceşti elevi (aflată pe str. Porumbaru), Gh. Niculescu, erau păstrate barele porţilor şi materialele cu care se trasa terenul de joc. Totodată, magazia servea şi ca vestiar, iar o cişmea din aceeaşi curte folosea pentru spălarea jucătorilor după partide. Despre Gh. Niculescu, cel care are şi meritul de a-i fi atras spre Olympia pe elevii de liceu, să mai spunem că este considerat primul român care a învăţat fotbalul în Vechiul Regat, spre deosebire de Gebauer, Breyer, Davilla şi alţii, care deprinseseră tainele jocului în perioada în care fuseseră la studii în străinătate.
Ceilalţi erau în principal germani, dar găsim şi ruşi (Ivanin) şi maghiari (Veröczy). Ultimul venea de la un mare club, el evoluând la juniorii lui Ferencvaros. Preşedinte a fost numit Kutscher (el fiind şi căpitanul echipei), iar secretar, un alt jucător, Breyer. În acelaşi an, Kutscher părăseşte ţara, funcţiile sale de preşedinte şi căpitan fiind preluate de Viereck.
Culorile echipei erau albastru-negru, în timp ce tricourile se prezentau în dungi verticale. Interesant este că jucătorii erau nevoiţi să-şi procure echipamentul din buzunarul propriu şi încă din import: mingea din Germania, de la Köln, tricourile din Franţa, de la Paris, iar ghetele din Anglia, de la Londra! Mingile şi ghetele, ambele confecţionate din piele de crom, se aduceau şi din capitalele austro-ungare, Viena şi Budapesta. În Vechiul Regat se vor fabrica mingi din 1911, în ateliere din Bucureşti.
