Foto: Secvenţă din meci, cu Ripensia în tricouri roș-galbene (autor: Cosmin Dan)
Cronică apărută în nr. 1 (octombrie 2013) al revistei ”Ripensia Sport Magazin”, cu titlul ”Peste vremuri făr’ de glorie, ”Ripi” scrie iar istorie!”16
79 de ani au trecut de când, tot într-o zi de septembrie, Ripensia îşi grava numele pe primul trofeu al Cupei României. Coincidenţa, sau mai bine zis destinul, a făcut ca după aproape opt decenii roş-galbenii să se găsească din nou faţă în faţă cu adversarul depăşit net în finala din 1934, ”U” Cluj. Contextul în care cele două cluburi încărcate de istorie s-au duelat din nou a fost însă cu totul diferit…
În perioada interbelică, gruparea din cartierul Fabric al urbei de pe Bega s-a aflat mai mereu în postura de favorită, în orice confruntare pe plan intern. Numai că timpul n-a mai avut răbdare, iar vremurile făr’ de glorie din perioada regimului comunisto-totalitar au reuşit să închidă cel mai preţios, deocamdată, capitol din istoria fotbalului timişorean. Ceea ce n-a reuşit însă unicul partid a fost să şteargă amintirea şi moştenirea lăsate de primul club profesionist din România. Spiritul Ripensiei a fost transmis până în zilele noastre de cei câţiva octogenari şi nonagenari ce au văzut pe viu salturile ”Panterei” Pavlovici, driblingurile ”Fachirului” Kotormany, viteza dezvoltată de ”Reactorul” Bindea şi ”bombele” expediate de ”Tunarul” Dobay.
Aşadar, în noul secol, ba chiar noul mileniu, premisele de la care s-a pornit au fost cu totul altele. Ripensia, plecată la drum din Liga a VI-a şi depăşind pe parcurs nu mai puţin de 10 adversari din eşaloane superioare, a întâlnit acum un team din ”elită”. Evident, în aceste condiţii, roş-galbenii aveau înaintea startului confruntării cu ardelenii doar şansa ”buturugii mici”. Însă ceea ce a urmat e, poate, prima pagină a unui nou capitol în fotbalul bănăţean…
O primă repriză demnă de celebrul ”sfert de oră”
Te-ai aştepta, probabil, ca iubitor de fotbal, atunci când pe gazon se înfruntă două formaţii despărţite de patru eşaloane, ca terenul să se răstoarne spre poarta ”outsider”-ilor încă din primul minut! N-a fost cazul la Timişoara, pe 24 septembrie 2013. O dată de reţinut!
Poate spiritul şi culorile ”bătrânei” ”Ripi”, poate moralul ridicat, după mai bine de un an fără înfrângere în partide oficiale, poate dorinţa de afirmare şi şansa pe care ţi-o oferă un asemenea eveniment, poate istoriile managerului Radu Suciu, câştigător al trofeului cu Poli, în 1980, poate toate acestea la un loc i-au însufleţit pe fotbaliştii ”amatori” ai primului club autohton profesionist. Cert e că jucătorii bănăţeni au intrat pe teren plini de încredere şi dornici să-şi demonstreze calităţile.
Fără a-i privi de jos în sus pe clujeni, ripensiştii s-au luat la trântă cu ”Goliat” imediat după primul fluier al centralului reşiţean Micloşină. Iar după câteva dueluri câştigate, min. 13 a adus prima lovitură de colţ pentru timişoreni, pe partea dreaptă. Din corner, Adrian Popa a centrat perfect, la bara a doua, iar fundaşul central Ciobai, din careul mic, a pus latul pentru 1-0. Entuziasmată de reuşită, tribuna începuse să creadă că se poate!
Mai important însă decât primul gol a fost faptul că ”Ripi” n-a făcut pasul înapoi, aşa cum probabil ar fi dictat tacticile neaoşe de ”pârjolire”. Cu o mentalitate demnă de un nivel superior, timişorenii au continuat să atace. Câteva minute mai târziu, Adi Popa a creat din nou panică la poarta lui ”U”, reluând din prima o centrare înaltă, însă balonul a ocolit buturile.
”Forcing”-ul, amintind de celebrul ”sfert de oră” din epoca mingilor cu şiret, s-a concretizat în min. 21. După o recuperare a liniei mediene, balonul a ajuns la nouarul Anagor. Aflat la 35 m de poarta adversă, lateral dreapta, în faţa tribunei I, atacantul nigerian a aruncat rapid o ”ocheadă” spre goalkeeper-ul Niculescu, surprins uşor ieşit, şi-apoi a şutat… Execuţia, în genul celei reuşite de ”Regele” Hagi la CM ’94, a fost magnifică. Balonul, după o traiectorie perfectă, şi-a făcut loc pe sub transversală şi s-a oprit în plasă. Era 2-0, iar publicul, chiar de-ar fi fost neutru, a fost cucerit. Însă ”Ripi” nu s-a oprit. În min. 38, după o pasă a aceluiaşi Anagor, Adrian Popa, aflat în careu, a irosit şansa unui scor de forfait, şutând mult peste, din poziţie ideală.
În loc de 3-0, în minutul următor s-a făcut 2-1, după un moment de relaxare al timişorenilor. Deşi năuciţi de replica amfitrionilor, ”şepcile roşii” au avut o tresărire de orgoliu… Ursu a fructificat, cu un şut din careu, o centrare venită din banda dreaptă, de la Calcan. Cu toate acestea, golul încasat n-a turnat ”plumb” în ghetele bănăţenilor. Păscăleanu (în min. 40), cu o ”bombă” pe colţul scurt, şi Briciu (min. 44), cu o ”foarfecă” de la marginea careului, demnă de numărul purtat pe tricou, 10, respinsă de sub transversală de Niculescu, au îngrămădit oaspeţii în propriul careu pe finalul primului mitan.
Condiţia fizică şi-a spus cuvântul în actul secund
Cele două formaţii au ieşit de la vestiare cu registrul schimbat. Înlocuirile făcute la pauză de ex-polistul Ionel Ganea au adus un plus în jocul vizitatorilor. Un plus necesar, dar nu suficient, pentru a evita o umilinţă. Deşi a câştigat la capitolul posesie şi a controlat în mare măsură mijlocul terenului, ”U” a produs doar atacuri sterile. O singură dată a fost cu adevărat pericol la poarta ripensistă. În min. 84, Ursu a scăpat spre poarta gazdelor şi a şutat din alergare, dar Rădulescu a respins, încununându-şi astfel o prestaţie ce a dat siguranţă formaţiei sale.
Chiar dacă în a doua repriză n-a mai strălucit, Ripensia s-a apărat exact. Cauza reducerii turaţiei a fost cel mai bine explicată chiar de către managerul Radu Suciu: ”Jucătorii au fost încrezători în forţele lor, dar forţele i-au cam lăsat! În loc să pună mingea jos, au dat tare, în loc de presing, s-au oprit. În partea a doua, diferenţa de nivel fizic între Liga I şi Liga a V-a s-a văzut. În timp ce în prima variantă ai parte de două antrenamente pe zi, în cea de-a doua mănânci pe unde apuci, te duci la serviciu sau la şcoală şi apoi te antrenezi. Nu poţi face antrenamente la acelaşi nivel”.
Aşadar, după o primă reprezentaţie oficială împotriva unei formaţii de Liga I, Ripensia şi povestea ei merg mai departe. Miracolul s-a produs, istoria a fost scrisă. Echipa plecată la drum din Liga a VI-a a ajuns în optimi!
”Am avut o şansă şi am profitat de ea!”
Izbânda istorică realizată de Ripensia a produs o explozie de entuziasm în tabăra roş-galbenă. Dar managerul Radu Suciu a rămas, la conferinţa de presă de după meci, cu picioarele pe pământ: ”Am avut o şansă, nu ştiu cât de mare sau de mică, şi am profitat de ea. Cu ambiţie, respectând sarcinile şi jucând aşa cum ne-am obişnuit, am câştigat. Sigur, Universitatea Cluj s-a prezentat între două meciuri foarte importante din campionat, aflându-se într-o poziţie deloc de invidiat în clasament. Nu trebuie să ne îmbătăm cu apă rece, trebuie să ne evaluăm corect meritele. Nu sunt mici, dar nici foarte mari. Mă bucur pentru reuşita acestor băieţi, care au renunţat la multe, au făcut sacrificii. Ne-am mai ciondănit, i-am mai certat, dar am mers înainte. Mă bucur pentru membrii fondatori octogenari, care, iată, pot vedea noua Ripensia şi să îşi amintească de cea glorioasă”.
”Dacă a câştigat, înseamnă că e mai bună decât noi”
Cum era şi firesc, ardelenii au părăsit Timişoara cu capul plecat. Evident supărat, antrenorul lui ”U” Cluj, Ionel Ganea, a fost concis: ”Vreau să felicit echipa gazdă pentru victorie, a fost meritată. A reuşit să câştige datorită unor greşeli ale noastre. Am vrut să dau şanse mai multor jucători tineri, dar, din păcate, m-am înşelat. E un rezultat foarte ruşinos. Ce vină am eu? Am dat şanse tinerilor, a văzut toată lumea cât pot ei la ora asta. M-a interesat şi acest joc, dar din păcate situaţia noastră din Liga I nu e una foarte bună, aşa că am menajat câţiva jucători de bază. Ripensia şi-a dorit victoria mai mult decât noi, iar rezultatul s-a văzut la final. Dacă a câştigat, înseamnă că e echipa mai bună”.
Anagor, cel mai bun de pe teren
”L-am văzut la un meci de la finele sezonului trecut, când am jucat cu o selecţionată a oraşului Reşiţa, formată din jucători de la Muncitorul şi FCM, în care s-a regăsit şi el, fiindcă evoluase până în iarnă la Muncitorul. Apoi, în vară, a venit la stadion şi a cerut să alerge pe teren, s-a antrenat o zi, o săptămână, după care l-am invitat la pregătiri cu noi. Am aflat că are o situaţie mai delicată din punct de vedere al şederii în România, a mai luat nişte <plase> specifice locului, şi de aceea a fost foarte circumspect la început. N-a vrut să ne dea actele să-l putem ajuta cumva. El ne ajută pe noi, sperăm şi noi să-l ajutăm pe el…”, astfel sună povestea, istorisită de Radu Suciu, a fotbalistului ce a câştigat trofeul de cel mai bun jucător al acestei confruntări Ripensia – ”U” Cluj. Joseph Anagor, atacantul nigerian în vârstă de 20 de ani, a fost cel care ”a luat ochii” tuturor, atât prin evoluţia excelentă, cât şi prin golul de kinogramă reuşit în poarta lui Niculescu.
”L-am văzut pe portar. Atunci a venit ceva în inima mea, ce mi-a spus <hai, dă-i, că portarul e ieşit>! Şi am dat! A ieşit un gol frumos!”, a rememorat Anagor momentul în care a decis partida. În ceea ce priveşte distincţia personală obţinută la final, nigerianul a adăugat: ”Le mulţumesc colegilor. Fără ei, n-aş fi primit acest trofeu. Eu l-am primit, dar e al întregului colectiv, al întregii echipe”.
”U” Cluj, ”clienta” Ripensiei
Eliminarea ”şepcilor roşii” din 16-imile Cupei României e, fără îndoială, apogeul atins de clubul timişorean după reînfiinţare. Dar, privind în urmă, în statistici, palmaresul ripensiştilor e strâns legat de victoriile obţinute în dauna clujenilor. Chiar şi nigerianul Anagor, pus în temă de către cei din club, a declarat după meci: ”Noi, ca echipă, ne-am dorit să învingem <U> Cluj. Era de datoria noastră, ţinând cont de istorie. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că am reuşit!”.
Spre exemplificarea celor de mai sus, două momente din istoria Ripensiei se impun a fi precizate. Şi-anume, primul campionat, dar şi prima cupă din vitrina clubului au fost câştigate după confruntările cu ”studenţii” clujeni. În ediţia 1932-1933, Ripensia a cucerit întâia oară titlul de campioană naţională, după o finală cu ”U”. Cum cele două echipe s-au impus în cele două serii ale primei divizii, laureata a fost stabilită după un duel în dublă manşă. Pe 9 iulie 1933, la Timişoara, ”Ripi” a învins cu 5-3, pentru ca, o săptămână mai târziu, la Cluj, bănăţenii să remizeze alb şi să cucerească titlul în chiar primul sezon la care au participat! După un an a urmat o altă premieră… Pe 30 septembrie 1934, la Bucureşti, într-o rejucare a unui 3-2 anterior, dar contestat de ardeleni, aceeaşi ”Ripi” o depăşea clar pe ”U”. A fost 5-0, în prima finală a Cupei României!
Ar mai fi de adăugat doar că în competiţia KO bănăţenii au obţinut doar victorii în faţa ”şepcilor roşii”: 3-2 (anulat) şi 5-0 în finala din 1934, 2-1 în optimi în 1935, 4-2 în semifinale în 1936, 1-0 în sferturi în 1937 şi, în fine, 2-1 în 16-imi în 2013!
Primul club profesionist, la primul meci televizat
Într-un oraş obişnuit din vremea bunicilor cu monoclu cu deschiderile de drum, vezi primul oraş iluminat electric din Europa sau urbea cu întâia stradă asfaltată din România de azi, Ripensia reînnoadă tradiţia premierelor. Primul club profesionist, ce are în palmares şi prima ediţie a Cupei, scrie cu paşi repezi noi file de istorie. Gruparea din Fabric a devenit prima echipă pornită la drum din ultimul eşalon valoric, Liga a VI-a, care ajunge în optimile de finală! Apoi, partida cu ”U” a fost prima confruntare oficială, după reînfiinţare, cu un team din Liga I, totodată fiind şi primul meci televizat din întreaga istorie a Ripensiei.
Iar povestea continuă… Trebuie doar ca ”pandurii” din Târgu Jiu să nu fie lăsaţi să treacă… Bega!
