Greu început de iarnă a avut Ripensia. Renunțarea la antrenorul Cosmin Stan și Adunarea Generală cu scântei au generat o tensiune nefirească în rândul clubului. Conducerii i s-au reproșat prea multe.
Sigur că și eu, de exemplu, aș fi preferat ca acum, la doar patru ani de la reînființare, Ripensia să fie în Liga I, să fi câștigat măcar o dată Cupa României în aceste ultime sezoane, să fi jucat, așadar, și în Liga Europa! Să aibă sute de modele de articole pentru fani, să aibă o revistă săptămânală și o televiziune care să emită două ore pe zi. Să joace pe un stadion modern, de măcar 15.000 de locuri.
Uităm însă că, în momentul reînființării de-acum nici patru ani, Ripensia nu avea nimic. Dar nimic! Alte cluburi (în general, nu la Timișoara ne referim acum) au sprijin politic, sau al autorităților județene și locale. Asta însemnând bani și infrastructură.
În aceste condiții, în care, în momentul reînființării, Ripensia era cel mai sărac club din România, pentru că nu avea nimic, trebuie să privim altfel jumătatea plină a paharului.
Să vedem că gruparea a readus în atenție un nume și un blazon de legendă ale fotbalului românesc. Că, alegând să o ia de jos, de la cel mai inferior nivel posibil, a promovat – exceptând anul trecut, când doar calitatea excepțională a rivalei ASU Politehnica a împiedicat asta – an de an. Că este acum pe primul loc în Liga a IV-a, loc care va însemna, la finalul sezonului, prezența la barajul pentru C. Că a avut două sezoane incredibile în Cupa României, eliminând chiar o echipă de primă ligă, pe ”U” Cluj, într-un moment în care timișorenii erau în eșalonul al 5-lea! Că a adus prăfuita bază Tehnomet la standarde civilizate, construind o tribună. Că are un echipament superb, amintind de marea echipă a lui Ciolac, Dobay, Bindea și Pavlovici. Că are un fan shop mai consistent decât 60% dintre echipele Ligii I. Că militează, prin revistele, site-urile și emisiunile televizate pe care le susține, pentru recuperarea istoriei fotbalului timișorean, românesc și mondial. Că l-a premiat pe Robert Lewandowski la Dortmund, cu trofeul ”Steaua Răsăritului”.
Și mai sunt multe altele. Dar, poate cel mai important, că roș-galbenii au atras în jurul lor sute de membri asociați, care pulsează pentru legendarul club ripensist.
De aceea, la Ripensia, în cei nici patru ani de la reînființare, s-a făcut nu mult, ci foarte mult.
Cu un nou antrenor, Remus Steop, experimentat, dedicat și exigent, echipa a mers ”ceas” în pregătiri. Mâine începe returul, ”Ripi” reluând drumul spre sistemul divizionar național.
