Ripensia – ASU Politehnica, un derby de care Timișoara are nevoie

Real – Atletico, Inter – AC Milan, United – City, iar lista poate continua. Rivalitatea locală, atâta timp cât respectă limitele sportivității, este imperios necesară într-un fotbal care, în ultimii ani, s-a transformat într-o fabrică de produs bani și urmărit interese, joaca din teren pierzându-și tot mai mult spiritul de altădată. Și asta la nivel global!

Revenind pe meleagurile noastre, să ne aducem aminte de pasiunea și trăirile de la duelurile dintre Poli și UTA, lacrimile vărsate de druckerii ambelor echipe, de rivalitatea locală dintre CFR și Poli, apoi dintre Poli și UMT, toate acestea fiind momente în istoria sportului local din care am avut numai de câștigat.

UMT-ul a pierit de mult, vechea tribună de lemn a rămas doar o amintire în sufletele noastre, iar CFR Timișoara răsuflă din greu. Numele Politehnicii a fost târât prin tribunale, fanii s-au scindat, mulți dintre ei și-au pierdut pasiunea pentru fenomen, iar noi, cei încă rămași pe baricade, am avut de pierdut. Și dacă privim la nord de Timișoara, la câțiva zeci de kilometri depărtare, Aradul se confruntă cu probleme similare.

Însă atât în Timișoara, cât și în Arad, după mulți ani de căutări, acea luminiță de la capătul tunelului pare să fie din nou vizibilă. Să fim realiști, e încă departe, dar drumul pare mai bătătorit ca niciodată în ultimii ani.

Sâmbătă, pe Dan Păltinișanu, indiferent de rezultat, Timișoara are de câștigat. Se anunță câteva mii de spectatori nerăbdători să asiste la un spectacol din liga a 4-a. Un spectacol care poate fi urmărit live, din fața calculatoarelor, și de cei care nu pot fi prezenți mâine pe bătrânul oval timișorean.

Pare de necrezut într-un fotbal în care interesul, chiar la nivel de primă ligă, a atins un nivel mai scăzut ca niciodată. Să nu uităm însă că și alte momente importante în istoria țării, momente pe care puțini le-ar fi crezut posibile în vremurile respective, s-au născut la Timișoara.

Chiar dacă nu mai pare atât de conștientă ca în trecut, Timișoara respiră fotbal. Așa a fost mereu. Numeroasele dezamăgiri trăite de-a lungul timpului i-au îndepărtat însă pe oameni de acest fenomen. Acum însă, timișorenii au în față mai multe proiecte viabile. Și tot mai mulți se alătură acestora, alegând în funcție de ideea mai apropiată de propriul sistem de valori. Pentru că Ripensia și ASU Politehnica sunt diferite. Au și puncte comune, dar construcția celor 2 cluburi, precum și susținătorii celor două inițiative, sunt diferiți. Aceeași situație o întâlnim și în cazul celuilalt club al orașului, ACS Poli.

Iar asta nu e rău! În decembrie ’89 ne-am luptat pentru dreptul la libertate. Pentru dreptul de a alege. Exact asta pot face acum iubitorii fotbalului din Timișoara. Au dreptul și au oportunitatea de a alege o echipă care să le fie aproape de suflet și care să le readucă bucuria trăirilor pe care ți le oferă acest sport. Chiar mâine, mulți timișoreni indeciși ar putea fi câștigați de unul dintre cele două cluburi.

Așadar, e loc pentru toată lumea. Important e ca rivalitatea locală să nu depășească limitele bunului simț, cu atât mai mult în acest moment, când noi, cei implicați în fenomen, trebuie să-i recâștigăm pe timișoreni. Iar asta nu se poate întâmpla în orice condiții. Bănățenii știu fotbal. Îl au în sânge. Nu îi păcălești ușor.

De aceea, mâine, Ripensia și ASU Politehnica, atât în teren, cât și în tribune, trebuie să ofere un exemplu tuturor. Chiar dacă pare un eveniment mic și neînsemnat, nu este deloc așa. Este un eveniment așteptat cu sufletul la gură de cei interesați de fenomen, de publicul nostru țintă, cum l-am numi în termeni de specialitate. Vor fi câteva mii pe stadion, probabil alte câteva mii online. Haideți să le redăm bucuria fotbalului!

Sergiu Suciu-Raca