Cei 13 ani în care România a dominat handbalul mondial. Scurt istoric al turneelor finale ale Campionatului Mondial

Peste mai puțin de două săptămâni, în Qatar va începe cea de-a 24-a ediție a Campionatului Mondial de handbal masculin. România nu va fi acolo, așa cum nu a fost nici la ediția precedentă, însă a existat o vreme când un turneu final fără ”tricolori” era de neconceput.

Prima ediție a CM de handbal a avut loc acum 77 de ani, în Germania nazistă. La turneul final din 1938 au participat doar patru echipe s-a jucat în sistem campionat, fiecare cu fiecare. Nemții au câștigat fără emoții, medalia de argint a fost adjudecată de Austria, iar bronzul de Suedia, în timp ce Danemarca a pierdut toate cele trei meciuri disputate.

Al Doilea Război Mondial a făcut ca următorul turneu final să aibă loc abia în 1954. Au participat șase echipe, gazdă a fost Suedia, care a și câștigat turneul, după o finală cu RFG.

A treia ediție a CM s-a disputat în 1958, în RDG, și a marcat prima participare a echipei naționale a României, dar și prima participare a unei echipe din afara Europei, Brazilia. România a încheiat turneul pe locul 13 din 16 participante.

1961_Romania-handbal

La ediția următoare, însă, românii au fost surpriza turneului. CM 1961 a fost găzduit tot de Germania, însă dincolo de Cortina de Fier, iar RDG și RFG au participat cu o echipă comună. România a pierdut în faza preliminară a grupelor în fața Cehoslovaciei, însă s-a calificat în grupele semifinale, unde a depășit Germania, Danemarca și Norvegia pentru a-și câștiga locul în ultimul act. În finală, adversar a fost din nou Cehoslovacia. Românii, fiind echipa-surpriză a turneului, a câștigat simpatia spectatorilor germani, și au reușit să câștige medalia de aur după un meci tensionat, învingând cu 9-8 după două reprize de prelungiri, cu un gol reușit de Costache II cu două minute înainte de final.

Lotul României a fost format din Ioan Bogolea, Gheorghe Bădulescu, Aurel Bulgariu, Iulian Caliman, Gheorghe Coman, Mircea Costache I, Mircea Costache II, Gheorghe Covaci, Virgil Hnat, Petre Ivănescu, Ioan Moser, Olimpiu Nodea, Cornel Oțelea, Mihai Redl și Otto Telman. Petre Ivănescu a fost golgeterul competiției, cu 24 de goluri, la egalitate cu cehul Zdenek Rada.

1964-Romania handbalÎn următoarea ediție, a șasea, disputată în 1964, în Cehoslovacia, România și-a confirmat statutul de putere a handbalului mondial. A câștigat fără drept de apel cele două faze ale grupelor, iar în finală a trecut de Suedia cu 25-22. Lotul României a fost format din Ion Bogolea, Aurel Bulgariu, Nica Cezar, Mircea Costache I, Mircea Costache II, Gheorge Gruia, Virgil Hnat, Iosif Iakob, Petre Ivănescu, Ioan Moser, Olimpiu Nodea, Cornel Oţelea, Ion Popescu, Mihai Redl și Virgil Tale, iar Ion Moser a fost golgeterul competiției, cu 33 de goluri.

Ediția cu numărul șapte a fost găzduită de Suedia, în 1967, și câștigată de Cehoslovacia, după o finală cu Danemarca. România a obținut medalia de bronz, învingând URSS în finala mică, cu 21-19, după prelungiri.

1970_Romania handbal

”Tricolorii” au cucerit din nou aurul la ediția din 1970, disputată în Franța, pierzând un singur meci, în faza grupelor, cu RFG. În finală, România a învins greu, după două reprize de prelungiri, Germania de Est (RDG), cu 13-12. Reprezentanții noștri au fost Ștefan Birtalan, Alexandru Dincă, Cristian Gaţu, Gheorghe Goran, Gheorghe Gruia, Roland Guneš, Gavril Kicsid, Ghiţă Licu, Mihai Marinescu, Titus Moldovan, Cezar Nica, Stefan Orban, Cornel Oţelea, Cornel Penu, Ion Popescu și Valentin Samungi.

În 1974, România a repetat performanța, câștigând al patrulea titlu și ajungând, după a opta ediție a Campionatului 1974_Romania handbalMondial, să fie câștigătoarea a jumătate din turneele disputate. Competiția a fost găzduită de Germania de Est (RDG), echipă pe care România a învins-o în finală, cu 14-12. Lotul nostru a fost format din Ștefan Birtalan (golgeterul turneului, cu 43 de goluri), Liviu Bota, Adrian Cosman, Marin Dan, Alexandru Dincă, Cristian Gaţu, Mircea Grabovschi, Roland Guneš, Gavril Kicsid, Ghiţă Licu, Ștefan Orban, Cornel Penu, Mircea Stef, Werner Stöckl, Constantin Tudosie și Radu Voina.

Ediția cu numărul nouă a fost găzduită de Danemarca în 1978 și câștigată de Germania de Vest (RFG). România a terminat competiția pe locul 7, după ce a terminat pe locul întâi în grupa preliminară, dar pe ultimul în grupa semifinală.

A 10-a ediție a Campionatului Mondial de handbal masculin s-a desfășurat în RFG, în 1982, iar URSS și-a luat revanșa pentru finala pierdută în ediția precedentă, eliminând cele două Germanii și învingând în finală Iugoslavia. România a terminat turneul pe locul cinci.

CM 1986 a fost găzduit de Elveția, iar câștigătoare a fost Iugoslavia, care a învins în finală o altă țară vecină, Ungaria, aflată la cea mai bună performanță din istorie, cu 24-22. România a trecut lejer de grupa preliminară, însă a făcut doar două puncte în grupa semifinală, terminând competiția pe locul 9.

Ediția din 1990, găzduită de Cehoslovacia, a marcat și ultima mare performanță a României la un Campionat Mondial. Turneul a fost câștigat de Suedia, 27-23 în finala cu URSS, iar România a cucerit medalia de bronz, învingând Iugoslavia cu 27-21.

A 13-a ediție, găzduită de Suedia în 1993, a fost câștigată de Rusia, care a zdrobit Franța în finală, scor 28-19. Avea să fie, însă, doar începutul pentru francezi, care aveau să devină una dintre principalele forțe în următoarele două decenii. România a terminat turneul pe locul 10 din 16.

Începând cu a 14-a ediție, cea din 1995, găzduită de Islanda, CM de handbal se dispută din doi în doi ani. Aceasta a fost, de asemenea, prima ediție cu 24 de echipe și prima fără două faze ale grupelor, jucându-se pe sistemul devenit popular în fotbal, cu o fază a grupelor, apoi faze eliminatorii. Franța a câștigat finala cu Croația, 23-19, în timp ce România a fost eliminată în optimi de Egipt, scor 26-31.

Japonia 1997 a fost prima ediție disputată în afara Europei și prima la care România nu s-a calificat, după prima participare, în 1958. Turneul a fost câștigat de Rusia, care a învins în finală Suedia, 23-21.

În ediția următoare, găzduită de Egipt în 1999, finala s-a disputat între aceleași echipe, însă de această dată au câștigat scandinavii, cu 25-24, Suedia egalând astfel România, care a lipsit din nou, la numărul de trofee câștigate.

Ediția cu numărul 17, care a avut loc în 2001, a fost câștigată de țara gazdă, Franța, care a învins Suedia, în prelungiri, cu 28-25.

CM 2003 a avut loc în Portugalia, iar turneul a avut din nou două faze ale grupelor. Croația a câștigat medalia de aur învingând Germania cu 34-31.

Croații au ajuns din nou în finală la ediția următoare, Tunisia 2005, însă au fost învinși de Spania cu 40-34.

A 20-a ediție a avut loc în Germania, în 2007, trofeul fiind câștigat de țara gazdă, într-o finală cu surpriza competiției, Polonia. Polonezii învinseseră Germania în faza grupelor preliminare, cu 27-25, însă în finală nemții au controlat partida, câștigând cu 29-24.

Ediția cu numărul 21 a fost găzduită în 2009 de Croația, care a și ajuns în finală, însă competiția a fost câștigată de Franța, scor 24-19. România a revenit la Campionatul Mondial, după ce a lipsit la precedentele șase turnee, calificându-se după un baraj de infarct cu Muntenegru. Tricolorii au fost eliminați, însă, după faza grupelor preliminare, terminând competiția pe locul 15.

CM 2011 s-a disputat în Suedia și a fost câștigat de Franța după o finală spectaculoasă cu Danemarca, 37-35, după prelungiri. Francezii au câștigat al patrulea titlu mondial, egalând România și Suedia la acest capitol. Tricolorii s-au calificat la turneul final, însă au avut o prestație modestă, clasându-se pe locul 19 din 24.

Cea mai recentă ediție a Campionatului Mondial de handbal masculin s-a desfășurat în Spania, în 2013. Gazdele au câștigat finala cu cea mai mare diferență din istoria finalelor CM, 35-19 în fața Danemarcei. România nu a participat.

Începând cu 15 ianuarie, în Qatar se desfășoară a 24-a ediție a Campionatului Mondial de Handbal, din nou fără România. Tensiunile politice din regiune s-au răsfrânt și asupra CM 2015. După ce oficialii din Qatar nu au semnat un acord comun privind securitatea în regiune, Bahrain și Emiratele Arabe Unite au amenințat că-și vor retrage ambasadorii, în prima parte a anului 2014, iar echipele de handbal ale respectivelor țări au anunțat că se retrag din competiția găzduită de Qatar. Federațiile din cele două țări au trimis scrisori către Federația Internațională de Handbal prin care anunțau că se retrag din competiție însă, ulterior, cele două țări au anunțat că s-au răzgândit. Șefii FIH n-au mai revenit asupra deciziei, astfel că cele două au fost înlocuite de Islanda și Arabia Saudită.

Vali Silaghi

Articol scris de