Juan Manuel Fangio, pilotul care a dominat primul deceniu de Formula 1

Acum 105 ani, pe 24 iunie 1911, se năștea, în micuța localitate Balarce din Argentina, Juan Manuel Fangio Déramo, care avea să devină unul dintre cei mai buni piloți din istoria sporturilor cu motor.

Cel poreclit ”El Chueco” (Crăcănatul) a renunțat la școală de mic pentru a-și urma pasiunea pentru mecanica auto. A început să concureze ca pilot târziu, la 27 de ani, iar de-a lungul carierei a fost de multe ori cel mai bătrân șofer de pe grila de start. Prima competiție „serioasă” în care a intrat a fost Turismo Carretera, cursă care există și azi, fiind cel mai vechi raliu din lume cu desfășurare neîntreruptă (din 1937).

Fangio a câștigat mai multe curse în Argentina și America de Sud, iar din 1947 a început să concureze și în Europa. A participat la prima ediție a Formulei 1, în 1950, fiind coleg la Alfa Romeo cu Nino Farina, cel care a câștigat acel prim campionat. De altfel, cei doi au avut același număr de victorii.

”El Chueco” a câștigat primul titlu de campion în F1 în 1951, însă aceea a fost doar victoria „de încălzire”. Argentinianul a început sezonul 1954 la volanul unei mașini Maserati, însă când Mercedes-Benz a intrat în competiție, la jumătatea campionatului, pilotul a trecut în echipa producătorului german pe care îl aprecia, Juan Manuel Fangio cumpărând, cu câțiva ani mai devreme, reprezentanțele Mercedes din Argentina. Odată cu acel sezon a început dominarea lui Juan Manuel Fangio, care a câștigat 4 titluri consecutive, până în 1957. Recordul de 5 titluri în Formula 1 (cu patru producători – (Alfa Romeo, Ferrari, Mercedes-Benz și Maserati) avea să fie depășit abia 47 de ani mai târziu, de Michael Schumacher. Văzut de mulți drept cel mai bun pilot din istoria F1, Fangio are un procentaj de invidiat: din 51 de curse la care a luat startul, a câștigat 24 (46,15% victorii – încă cel mai bun procentaj din istoria F1), de alte 11 ori terminând pe podium.

Juan Manuel Fangio a luat parte sau a fost martor și la momente teribile de-a lungul carierei. Înainte de Formula 1, în 1949, la o cursă pe distanță lungă în Peru, mașina pe care o conducea a ieșit de pe carosabil și s-a rostogolit de mai multe ori pe versantul unui munte, iar copilotul său, Daniel Urrutia, a murit, moment după care Fangio a fost foarte aproape de a renunța la cariera sportivă. În 1957, deja cvintuplu campion mondial în Formula 1, argentinianul se afla în Cuba pentru a participa la o cursă organizată de dictatorul Fulgencio Batista, când a fost răpit de rebelii conduși de Fidel Castro. Chiar dacă a fost ținut închis (de fapt, mutat din loc în loc) timp de 29 de ore, pilotul a rămas cu amintiri plăcute după incident și chiar a păstrat legătura cu răpitorii. Aceștia s-au asigurat că Fangio a avut la dispoziție un radio pentru a asculta cursa la care nu mai putea să participe, fiind răpit, iar când după finalul raliului a avut loc un accident, oamenii lui Castro au făcut rost și de un televizor, pentru ca argentinianul să vadă ce s-a întâmplat. Juan Manuel Fangio a participat și la 4 ediții ale celebrei curse de 24 de ore de la Le Mans, până în 1955, când a avut loc poate cel mai grav accident din istoria sporturilor cu motor. După tragedia care s-a petrecut sub ochii argentinianului, acesta a spus că nu va mai reveni niciodată la Le Mans.

După încheierea carierei, legendarul pilot a continuat să vândă mașini Mercedes în țara natală, iar relația bună cu producătorul german i-a adus funcția de președinte al Mercedes-Benz Argentina, în 1974. Chiar și după pensionare, Fangio a fost numit președinte onorific pe viață al filialei argentiniene a companiei, din 1987.

Afectat de mai multe probleme de sănătate în ultimii săi ani, la inimă, rinichi și plămâni, Juan Manuel Fangio a murit în 1995, la vârsta de 84 de ani, la Buenos Aires, fiind înmormântat în orășelul natal, Balarce.

Sursa foto: seriouswheels.com

Vali Silaghi

Articol scris de