Donald „Don” Osborne Finlay s-a născut pe 27 mai 1909 în Christchurch, Hampshire, și a reprezentat Marea Britanie la trei ediții ale Jocurilor Olimpice, atât înainte cât și după cel de-Al Doilea Război Mondial.
Atlet competitiv la numeroase probe (110 metri garduri, săritura în înălțime, săritura în lungime, aruncarea greutății, aruncarea suliței), Don Finlay a participat pentru prima oară la o Olimpiadă la Los Angeles, în 1932, unde a cucerit medalia de bronz la 110 metri garduri.
S-a înrolat în Royal Air Force (RAF – Forțele Aeriene Britanice) în 1935 și a devenit pilot de Spitfire, urmând și Școala de Inginerie Aeronautică și devenind ofițer. Între timp a participat la Olimpiada de la Berlin din 1936, unde și-a îmbunătățit performanța anterioară la 110 metri garduri și a obținut medalia de argint.
La izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial a fost numit la comanda Escadrilei 54 din RAF, din care făcea parte începând cu 1936, și a participat la Bătălia Angliei (Battle of Britain), patru luni de foc în 1940 în care Luftwaffe (forțele aeriene germane) au atacat neîncetat Marea Britanie. Finlay a fost doborât în primele zile ale bătăliei, însă a scăpat cu viață și a revenit în luptă după o perioadă de convalescență, obținând mai multe victorii. A fost promovat și a comandat diverse unități de forțe aeriene britanice în Orientul Mijlociu și apoi în Asia, până la finalul războiului.
În 1948, în dubla calitate de erou de război și medaliat olimpic, a fost conducătorul delegației britanice la Jocurile Olimpice de la Londra, însă, deja la 39 de ani, nu a mai reușit să obțină o medalie. A rămas în cadrul RAF, ca ofițer – instructor pentru tinerii recruți, până în 1959, când s-a retras.
Rănit grav și paralizat în urma unui accident de mașină în 1966, Don Finlay a murit pe 19 aprilie 1970, la 60 de ani.
Sursa foto: itv.com
