Născut pe 18 iunie 1881 la Nagymagasfalu (acum Vysoká pri Morave în apropiere de Bratislava, în Slovacia), Zoltan Halmay a fost cel mai de succes înotător în stilul ”liber” al începutului de secol XX, până la apariția americanului cu origini timișorene Johnny Weissmuler.
A participat pentru prima oară la Jocurile Olimpice la Paris, în 1900, când a cucerit două medalii de argint, la 200 și la 4.000 de metri liber, plus un bronz la 1.000 de metri. În 1904, la St. Louis (Statele Unite) a obținut două medalii olimpice de aur, pe distanțele de 50 și 100 de yarzi (foto, sus). În vârf de formă, în 1905, Halmay a stabilit primul record recunoscut oficial la 100 de metri liber, cu 1 minut, 5 secunde și 8 sutimi, record deținut din 1905 până în 1908 (la ora actuală recordul a ajuns la 46,91 secunde, stabilit de brazilianul César Cielo în 2009). Sportivul maghiar a participat și la Olimpiada de la Londra din 1908, unde a mai obținut două medalii de argint, la 100 m liber și cu ștafeta de 4×200 m liber.
Pe lângă numeroasele medalii olimpice, Zoltan Halmay a cucerit 14 titluri în Ungaria, dar a câștigat și mai multe campionate în Anglia, Germania sau Austria. În plus a stabilit un record mondial și la 200 de metri, deținut pentru doar câteva luni, în 1908. Halmay era un sportiv desăvârșit și, pe lângă înot, era competitiv în atletism, canotaj, fotbal și… patinaj cu rotile.
După încheierea carierei sportive a devenit antrenor și a fost mult timp antrenorul principal al federației maghiare de înot. A murit pe 20 mai 1956.
Sursa foto: wikipedia.org
