Unul dintre cei mai buni fotbaliști francezi din ultimele decenii a agățat oficial ghetele-n cui la sfârșitul lui 2014, iar acum se pregătește pentru o carieră de antrenor. Thierry Henry a acordat recent un interviu pentru FIFA, în care vorbește despre ”Balonul de Aur” (pe care nu l-a câștigat niciodată), despre Cupa Mondială 2014 sau despre cum învață să devină antrenor.
FIFA.com: Ai câștigat multe trofee, dar niciodată ”Balonul de Aur”, deși ai fost între cei 10 finaliști timp de opt ani, și chiar în ultimii trei în două rânduri. Cum vezi acest premiu acum?
Thierry Henry: Când joci fotbal, țelul tău este să câștigi competiții cu echipa. Pentru asta muncești și doar după ce echipa ta a câștigat, iar tu ți-ai adus contribuția, pot să urmeze distincțiile individuale. N-am câștigat niciodată ”Balonul de Aur”, însă am câștigat alte premii individuale care mi-au adus satisfacție. Însă acesta nu a fost niciodată obiectivul meu, tot timpul mă gândeam la trofeele pe care le poate câștiga echipa. Acestea fiind spuse, personal pun mare preț pe cariera lungă pe care am avut-o la nivel înalt, pentru mine asta e ca un premiu.
Un exemplu bun despre cât de importantă este echipa ar putea fi Germania pe care Joachim Löw a condus-o spre titlul mondial. Ce te-a impresionat cel mai mult la această echipă?
Este o generație extraordinară de jucători, una care și-a lăsat amprenta asupra istoriei fotbalului. Doar modul în care au învins Brazilia e de ajuns pentru a le asigura un loc între legendele fotbalului, dar au făcut și mai mult, au câștigat Campionatul Mondial. A fost punctul culminant al unui proces lung, clădit pe înfrângerile din trecut. Când au pierdut finala CM 2002, și-au dat seama că este nevoie de schimbări majore. Au început reconstrucția, în 2006 au ajuns în semifinale, la Euro 2008 în finală…
Spune-ne mai multe despre acest proces.
E interesant, pentru că la echipa națională a Franței am trecut prin acest proces în sens invers. Întâi am avut succesele, apoi au venit vremurile grele. Această generație de jucători germani a învățat mai mult, în sensul că au pierdut, au suferit, au pierdut din nou, dar până la urmă au învățat. Succesul lor este răsplata după toată acea suferință, pentru că nu s-au dat bătuți și au continuat să încerce până când au câștigat. Această generație de jucători, cu oameni ca Philipp Lahm, care a fost acolo de la început, chiar a meritat asta.
Cum ți s-a părut fotbalul jucat la CM din Brazilia?
Cu siguranță consider că am văzut ceva nou: Neuer ne-a schimbat percepția asupra a ceea ce trebuie să facă un portar. Rolul a evoluat, oricum, de când portarii nu mai au voie să ia în mână pasele coechipierilor, dar cel care a revoluționat cu adevărat postul este Manuel Neuer. Am văzut așezări cu mulți jucători în poziții avansate, dar n-am văzut niciodată un portar care să joace atât de departe de poartă. Echipa Ajax din vremea lui Johan Cruyff avea de asemenea portari care pasau mult, dar niciodată de la același nivel cu fundașii. Cu Neuer e ca și cum ai avea un om în plus pe teren. Această schimbare vine și de la libertatea pe care i-a acordat-o antrneorul, dar Neuer este capabil să joace așa pentru că este un portar cu adevărat mare. Întotdeauna este calm când pasează – un adevărat libero. Acest rol din teren a apărut în anii ’80 și ’90, dar acum Neuer este noul libero. Toată lumea a fost surprinsă de jocul lui la CM, iar acum toți portarii vor începe să facă la fel.
Avansând un pic în atac, o zonă pe care o cunoști bine, pe cine ai prefera să ai în teren, Cristiano Ronaldo sau Lionel Messi?
Ei bine, am jucat cu Leo, deci poți să ghicești răspunsul (râde). Îl respect enorm pe Cristiano, care au reușit să rămână la cel mai înalt nivel foarte mulți ani, și mă refer la un nivel extraordinar. Una e să ai un sezon bun, alta e să te menții la un asemenea nivel atât de mulți ani. Nu cred că ne dăm seama ce reușesc acești băieți. Dar, cu toate că îl respect mult pe Ronaldo, pentru că am jucat alături de Messi și am fost alături în momente extraordinare, atât victorii, cât și înfrângeri, l-aș alege pe Leo.
Momentan analizezi fotbalul în emisiuni televizate, dar te-ai gândit să devii antrenor?
Cu siguranță, dar trebuie să merg pas cu pas. Prima oară trebuie să iau licența, pentru că una e să știi multe despre fotbal, dar cu totul altceva să fii în stare să transmiți acele cunoștințe către jucători și să știi să le ții în frâu personalitățile. Am multe de învățat dar, ca meserie, cred că ar fi interesant.
Ai pomenit personalitatea jucătorilor. E ținerea acestora sub control cea mai grea misiune a antrenorului?
Nu cred. Când ești jucător, te antrenez și apoi pleci acasă. Dacă ești antrenor, trebuie să vii primul, să pregătești antrenamentul, tot timpul ai ceva pe cap. Te gândești cum să aduci mai repede la formă un jucător accidentat, sau cum să întrerupi o serie neagră de rezultate. Problemele vin la tine. Poate ai un fotbalist care te bate la cap că vrea să joace mai mult, în timp ce tu încerci să te concentrezi la următorul meci, după trei fără victorie. Trebuie să fii capabil să faci față la toate astea, ceea ce nu e ușor, și de aceea trebuie să o iei încet și să înveți, să te educi.
Dintre toți antrenorii cu care ai lucrat ca jucător, de la cine ai învățat cel mai mult?
Am învățat de la toți, și bune și rele. Oamenii vorbesc întotdeauna despre anii frumoși, dar adevărul e că înveți mai multe când lucrurile nu merg chiar așa de bine. Oamenii încearcă să uite perioadele dificile, dar eu gândesc altfel: trebuie să ți le amintești, pentru a învăța din greșeli.
Sursa foto: talksport.com
