Foto: ff-handball.org
Nikola Karabatic este unul dintre cei mai importanți handbaliști ai ultimilor ani, cu un palmares de invidiat. Născut la Nis, în Serbia, din tată croat și mamă sârboaică, Nikola joacă pentru Franța, familia mutându-se în Hexagon la sfârșitul anilor ’80. Călcând pe urmele tatălui său, fost handbalist, Nikola Karabatic a început să practice handbalul, ca profesionist, la doar 16 ani, în 2000, la Montpellier. A jucat apoi patru ani la Kiel (Germania), după care a revenit la Montpellier, iar acum evoluează în tricoul Barcelonei, câștigând de-a lungul carierei zeci de trofee naționale, dar și două Cupe ale Campionilor.
Cele mai importante succese au venit, însă, în tricoul albastru al echipei naționale: Karabatic este dublu campion olimpic, dublu campion mondial și triplu campion european. La un astfel de palmares, cele trei medalii de bronz, două la Mondiale și una la CE parcă nici nu mai contează.
Handbalistul a acordat un interviu site-ului fifa.com, ca un preambul la decernarea ”Balonului de Aur”.
– Ce echipe de fotbal urmărești? Ai vreun club favorit?
– Nu pot spune că am avut vreun club favorit dintotdeauna, însă urmăream partidele jucate de Marseille în perioada în care au câștigat Liga Campionilor și chiar am avut un tricou cu Alan Boksic. Am fost la câteva meciuri pe Stade Velodrome, dar nu sunt un fanatic. În afară de asta, vorbind de echipe străine, mai urmăresc Real Madrid și Barcelona, întotdeauna mi-au plăcut aceste echipe.
– Ai și talent la fotbal, pe lângă handbal?
– N-am jucat niciodată pentru vreun club, dar nouă, handbaliștilor, ne place să jucăm fotbal ca încălzire pentru antrenamentele de handbal. E fotbal în sală, dar ne place, și nu cred că joc rău. Nu sunt cel mai bun când vine vorba de tehnică, însă mă descurc bine în ceea ce privește tactica și jocul în echipă. Alerg mult.
– Care sunt idolii tăi din lumea fotbalului?
– Pentru mine, Zinedine Zidane a fost întruchiparea eleganței pe terenul de fotbal. Sunt prea tânăr ca să-l fi văzut pe Michel Platini jucând, pe viu, însă am ajuns să-l apreciez foarte mult văzând înregistrări cu meciurile sale. Îmi plac astfel de jucători – cei care au clasă, eleganță, dar și genialitate, lideri care lucrează bine în echipă, dar care pot marca goluri, pot să fie decisivi. Pentru mine, acești jucători sunt cu o treaptă deasupra tuturor.
– Ce antrenor de fotbal ai nominaliza pentru titlul de cel mai bun antrenor în 2014?
– E greu de ales. Carlo Ancelotti și Joachim Löw au câștigat cele mai importante trofee ale anului, dar este extraordinar ce a reușit să facă Diego Simeone cu echipa și resursele pe care le-a avut la dispoziție. A fost extrem de aproape de a câștiga Liga Campionilor. Deci, pentru mine, cel mai bun a fost Simeone.
– Care e favoritul tău pentru ”Balonul de Aur” și de ce?
– Aș vrea să spun Lionel Messi, pentru că jucăm la același club, dar aș fi subiectiv. Ca sportiv, trebuie să aleg rațional, nu cu inima. Din punctul meu de vedere, cel mai bun sportiv – dacă trebuie să nominalizăm doar unul într-un sport de echipă, ceea ce e greu – este cel care câștigă trofee. Trofeul cel mai important în 2014 a fost Cupa Mondială, iar Manuel Neuer a fost imperial, a ieșit în evidență. Deși Messi a ajuns în finală, prestația Argentinei de-a lungul turneului n-a fost așa de bună ca a Germaniei. În plus, Barca n-a câștigat nici titlul intern, nici Liga Campionilor. Dacă ar fi să aleg cu inima, aș spune Messi, dar alegând rațional e Manuel Neuer.
