Interviu publicat în nr. 1 (octombrie 2013) al revistei ”Ripensia Sport Magazin”
L-am văzut prima oară în viaţa mea pe Radu Ienovan cu ocazia acestui interviu. Până atunci, îl ştiam doar din poze. Un bărbat tânăr, elegant, cu alură de poet paşoptist. Aceasta e aparenţa, e ceea ce răzbate din comparaţia poză-realitate, la prima vedere. În mai bine de o oră de discuţie, am cunoscut un om liniştit, calculat, plăcut. Un om care vine din sfera afacerilor – e bine de precizat –, dar tipul stilat, ”de multinaţională”, aş spune, altă stofă decât modelul ”jmecher”, atât de des întâlnit în fotbalul nostru. Un om care ascultă muzică de calitate şi citeşte cărţi de fotbal în engleză şi spaniolă, plus Lucian Boia, în timpul liber. Peste toate, am vrut să cunosc ce este, de fapt, această nouă Ripensia, cum o vede unul dintre re-creatorii ei şi ce planuri are cu ea.
– Pentru început, de ce Ripensia? De ce nu Chinezul, de ce nu CFR, un brand care are de asemenea o istorie galonată, deşi acum se zbate în anonimat?
– Pentru că Ripensia a reprezentat şi cred că reprezintă, încă, în zona Banatului cea mai bună mixtură între partea de performanţă sportivă şi cea de spectacol. A reuşit, cred eu, în perioada interbelică, să fie nu doar un simbol al Banatului, ci un simbol naţional. A fost, cred, cel mai mare brand al acelei perioade, la concurenţă cu Venus şi CAO Oradea. Spun cronicarii de altădată că era o echipă la fel de iubită în Bucureşti ca orice altă echipă bucureşteană. Şi această notorietate a precumpănit în decizia noastră. Pe de altă parte, am avut multe informaţii despre identitatea, valorile şi principiile care au stat la baza acelei construcţii. Nu dorim să fim uzurpatorii unui nume celebru, ci continuatorii lui, să aducem în atenţia iubitorilor de fotbal nu doar un nume, ci şi principiile care au stat la baza unei identităţi celebre. Ripensia a fost un fenomen: a luat fiinţă la sfârşitul anului 1928 ca entitate juridică, a jucat primul meci amical în 1930, iar la prima participare în campionat, 1932-1933, a luat titlul. Nici atunci nu era uşor ca într-un timp atât de scurt să faci o echipă atât de valoroasă, mai ales că situaţia economică nu era nici atunci strălucită.
– Nu aţi avut o oarecare teamă să faceţi acest demers, prin prisma istoriei, a palmaresului foarte bogat, care pune într-un fel presiune?
– Revin la acea identitate şi la valorile care erau, de fapt, ale Banatului autentic, interbelic. Dacă predecesorii noştri au uzitat de ele şi au construit un club atât de mare, cred că şi noi putem călca pe urmele lor şi putem readuce Ripensia în prim-planul fotbalului românesc. Ripensia a fost mai mult decât un club sportiv, a fost o stare de spirit. Nu întâmplător amintirea acestei echipe a dăinuit cu atâta putere atâţia ani, chiar şi în perioada în care a lipsit din viaţa sportivă.
– La această oră, FC Ripensia este continuatoarea de drept, juridic vorbind, a vechii Ripensii? Deţineţi palmaresul în mod oficial?
– Din punct de vedere juridic, nu avem nicio fisură. Legat de raporturile noastre cu federaţia, prin mesajele primite, nu răzbate nicio îndoială că suntem consideraţi continuatorii de drept şi de fapt ai Ripensiei. Legat de problema legală, sunt două aspecte. Primul este legat de marcă; Ripensia este un brand înregistrat şi aparţine acestei asociaţii, FC Ripensia, şi nimeni din România nu îl poate folosi pe plan sportiv. Pe de altă parte, din punct de vedere al entităţii juridice, asociaţia este înregistrată la Judecătoria Timişoara, iar primul articol din statut stipulează explicit toate aspectele legate de continuitatea, numele şi identitatea noastră.
Foto: Cosmin Dan
”Vrem să fim extrem de puternici când vom aborda prima divizie” - Radu Ienovan
– Aţi spus la un moment dat, după meciul cu UTA, că trecutul vă obligă la promovări succesive. De ce aţi început de jos? Alţii, în locul dv., s-au înscris direct în liga a 3-a sau a 2-a, printr-o fuziune. Nu spun că au făcut rău sau bine, dar era o opţiune.
– Există mai multe motive. Vreau să vă spun întâi că nu preşedintele ia toate deciziile, el are un vot în cadrul Consiliului Director, dar deciziile se iau în urma discuţiilor şi a schimbului de păreri. Noi am gândit o structură care să nu ne îndepărteze de identitatea Ripensiei, şi doar respectând întru totul regulamentele şi statutele, inclusiv în ceea ce priveşte modalitatea de promovare, puteam merge mai departe. Acesta e un principiu al nostru. A existat o discontinuitate de 64 de ani, în care Ripensia a fost în stare de hibernare, iar noi am dorit să nu existe nicio fisură în ceea ce priveşte continuitatea acestei asociaţii cu cea din perioada interbelică. Alt motiv este acela că noi, cei care ne-am asumat răspunderea de a readuce Ripensia în prim-planul vieţii sportive, nu am avut experienţă în managementul sportiv, şi am gândit că eventualele erori pe care le vom face vor fi mai uşor de gestionat şi de corectat la un nivel inferior. De asemenea, era dificil, câtă vreme această asociaţie se susţine din surse private, să atragem într-un timp foarte scurt sume de ordinul sutelor de mii sau al milioanelor de euro, necesare pentru a construi un buget de Liga a II-a sau Liga I.
– Aşa este. Sunt convins însă că aveţi ca obiectiv nu doar promovarea din Liga a V-a în Liga a IV-a, că aveţi cap compas un obiectiv pe termen lung. Sunt convins că aveţi şi un plan, o strategie pe termen lung. Vă rog să detaliaţi.
– Da, e adevărat. Primul element al acestei strategii sunt promovările succesive. Ele vor fi realizate doar printr-o convergenţă între factorul sportiv – adică o echipă capabilă să realizeze aceste promovări – şi cel administrativ, adică să avem capacitatea de a atrage surse de finanţare. O să enumăr cele câteva surse care există şi în fotbalul mondial. Una este dată de cotizaţiile anuale ale membrilor susţinători; anul trecut, de exemplu, această sursă a reprezentat 20% din total venituri la Ripensia. Apoi, sunt contribuţiile sponsorilor. La acest moment avem un număr de 10 sponsori, care, cu sume mai mici sau mai mari, contribuie la bugetul Ripensiei. O a treia sursă vine din exploatarea drepturilor de imagine ale Ripensiei. Nu e o sursă foarte mare, poate în jur de 5%: vânzarea de obiecte cu însemnele clubului, marketing. Se adaugă, desigur, banii obţinuţi din vânzarea de bilete la meciurile noastre de acasă (n.r. – pe stadionul Electrica).
– Vă gândiţi, desigur, ca într-o bună zi să ajungeţi în prima divizie? Acum, mai ales, după ce aţi făcut paşii aceştia remarcabili în Cupă, eliminând pe UTA şi Universitatea Cluj.
– Da, sigur, dar nu dorim numai să ajungem în Liga I. Eu cred că Timişoara e dornică de performanţă, iar acest nume ne obligă să facem, pe de o parte, performanţă, pe de altă parte spectacol sportiv autentic, de foarte bună calitate. Obiectivul nostru nu este numai să ajungem acolo, ci să ajungem consolidaţi, din toate punctele de vedere. Nu cred că este sănătos să creştem foarte repede, de aceea ne-am propus acest termen de 4-5 ani pentru a ajunge în prima ligă. Vrem să promovăm, dar să fim extrem de puternici când vom aborda prima divizie. Eu consider că dacă Ripensia ajunge în Liga I şi se zbate în mediocritate, nu ne-am atins obiectivul, strategia a fost greşită undeva. Ripensia trebuie să ajungă în Liga I şi să fie ceea ce a fost. Abia atunci ne-am atins obiectivul.
”Nu vrem să fim anti-sistem” - Radu Ienovan
– Aţi amintit într-un alt interviu că bugetul pe anul trecut a fost în jurul a 30.000 de euro. Pentru prima ligă, pentru performanţă, veţi avea nevoie de un buget de câteva sute de ori mai mare.
– O să vă răspund cu un aforism care se foloseşte în zona de management: cu bani mulţi, oricine poate să facă performanţă. Adevărata reuşită e să faci performanţă cu bani puţini – sau mai puţini, oricum –, pentru că din nimic nu se poate naşte ceva. Eu nu aş pune banii pe primul plan; cred eu că ei vor fi o consecinţă a calităţii muncii noastre. În fotbal, din fericire, spre deosebire de alte activităţi umane, calitatea se vede imediat, sâmbătă de sâmbătă. Eu cred că dacă vom face o muncă de calitate şi vom avea o echipă care să joace un fotbal modern, care să bucure ochiul, banii vor veni pe cale de consecinţă. Dacă vom face performanţă, vom atrage sponsori puternici. Nu în ultimul rând, mă gândesc la notorietatea pozitivă a brandului Ripensia. Niciun sponsor nu cred că este foarte fericit să se asocieze cu un brand, fie el foarte cunoscut, dar cu probleme de imagine, de atitudine, de comportament. Noi avem un brand curat, fără sechele din trecut, fără umbre care să dăuneze acestei construcţii. Noi trebuie să adăugăm tot mai multă lumină brandului Ripensia şi sunt convins că ni se vor alătura noi membri. Aici, cred eu, este una dintre cheile reuşitei: în momentul în care vom fi în anticamera primei ligi, bugetul provenit din cotizaţia membrilor ar trebui să fie la fel ca acum, în proporţie de 20-30% din total. Evident, dorim să atragem tot mai mulţi parteneri, fie din zona economică, fie universităţi, asociaţii. Acesta e spiritul Ripensiei.
– Cum veţi evita, în momentul în care ajungeţi mai sus, poate aproape de prima ligă, cooptarea unui partener care doreşte să investească, dar şi să decidă, să fie majoritar în decizie? Mă refer la un partener cu viziune şi principii diferite de cele actuale.
– Se spune că cine se asemănă se adună. Conform statutului, acest lucru, pe care l-aţi expus, nu este posibil. Contractul de sponsor prevede drepturi şi obligaţii foarte bine stabilite. Clubul este proprietatea membrilor asociaţiei. Oricine poate deveni membru asociat, iar în momentul în care nu mai doreşte să fie sau nu se mai regăseşte în deciziile conducerii, mă refer la Consiliul Director, are două posibilităţi de acţiune: unu la mână, să lupte pentru principiile care crede că au fost încălcate, să convingă şi alţi membri să i se alăture şi să depună o moţiune de neîncredere la adresa conducerii, în consecinţă, dacă acţiunea reuşeşte, să schimbe acea conducere cu alta. Este modelul Barcelonei, din care ne-am inspirat. A doua posibilitate, dacă nu doreşte să lupte, este să se retragă. Sponsorii nu au ingerinţă în deciziile Adunării Generale, pentru că ele sunt luate de membrii acesteia. Sigur, teoretic, un sponsor ar putea să îi influenţeze, dar va fi dificil să manipuleze o masă mare de oameni. Sper să fim suficient de înţelepţi încât să alegem nişte parteneri cu bună notorietate. Nu putem ca noi să avem un brand curat şi să ne asociem cu organizaţii cu probleme de acest gen.
– Pe măsură ce veţi urca, vă veţi apropia tot mai mult de ”mlaştină”. Mulţi patroni care au investit în fotbal, poate tot cu bună intenţie, au ajuns la un moment dat să regrete, spunând că trebuie să lupte cu un sistem mafiot, în care domină influenţele asupra arbitrilor, jocurile de culise etc. În momentul în care veţi ajunge să ”deranjaţi” prin performanţe, veţi avea probabil şi neajunsuri de acest gen.
– Cred că nu trebuie să ne temem. Chiar se vorbea la un moment dat – şi vreau să punctez acest aspect – că Ripensia va fi un agent anti-sistem. Nu vrem să fim anti-sistem, vrem doar să fim şi vom fi fideli principiilor şi valorilor noastre şi nu vom promova niciodată atitudini sau un comportament contrar acestora. Preferăm mai degrabă să pierdem un meci, dar să fim câştigătorii lui morali. Lucrurile, chiar şi în fotbalul românesc, vor intra, credem noi, pe un făgaş normal, aşa cum vedem în ţările cu fotbal bun, unde tribunele sunt pline şi în ligile inferioare. Până la urmă, fotbalul nu are sens dacă e jucat numai pentru plăcerea jucătorilor şi a persoanelor din jur, finanţatori, manageri sau conducători. Prin ce facem, încercăm să aducem cât mai mulţi spectatori alături de noi. Îmi place să cred că, la Ripensia, scopul nu scuză mijloacele. Nu ne poziţionăm ca anti-sistem, pentru că vom face şi noi parte din el. Dacă vom fi un model pentru alţii, foarte bine, înseamnă că am făcut lucrurile aşa cum trebuie.
”Ne-am inspirat din modelul de conducere al Barcelonei” - Radu Ienovan
– Nu v-am auzit vorbind de sprijin din partea autorităţilor. În fotbalul românesc, foarte multe echipe beneficiază de aportul autorităţilor, inclusiv ACS Poli, la ora actuală.
– Noi, la Ripensia, avem nişte modele de administrare şi management preluate din fotbalul iberic, în mod special de la Barcelona. Ne-am uitat să vedem care sunt sursele de sprijin şi nu am văzut niciunde implicarea unor autorităţi locale, cel puţin nu la modul decisiv, cu 90% din buget. Am discutat atunci şi am hotărât că acesta e drumul pe care trebuie să îl urmăm, pe termen lung, să facem în aşa fel încât sursa noastră de sprijin să fie dată, cum am spus, de membrii cotizanţi şi de sponsori. Cât mai mulţi membri asociaţi înseamnă spectatori, produse de marketing vândute, implicit bani mai mulţi. Un club curat şi care face performanţă înseamnă sponsori puternici şi de calitate, şi iată că am enumerat două puncte de sprijin care pot contribui la succesul Ripensiei. Bineînţeles că, dacă se consideră că am făcut ceva pentru oraş şi merităm o premiere, nu o vom refuza. Avem multe necesităţi care trebuie rezolvate, dar nu ne vom putea baza pe viitor pe lucruri pe care nu le putem controla. Aceste decizii ale autorităţilor de a sprijini o mişcare sau un club nu pot fi influenţate de noi. Dacă vin şi de aici bani, sunt bineveniţi, dar noi trebuie să construim clubul fără a ne baza pe acest gen de susţineri, care pot veni acum, dar nu şi la anul, dacă, să zicem, nu obţinem rezultate bune. Noi trebuie să avem stabilitate în ceea ce priveşte veniturile, respectiv contracte solide, semnate cu sponsorii, şi membri cotizanţi cât mai mulţi.
– Ce nu vă place azi în fotbalul românesc?
– Ceea ce nu place, cred eu, la multă lume, şi anume faptul că se discută foarte puţin despre fotbal, şi prea mult despre anumite personaje adiacente. E foarte mult cancan. Un element care nu e specific României este industrializarea excesivă a fotbalului. Sunt sume indecente cu care se cumpără jucătorii. Mă rog, aceasta e lumea în care trăim, dar eu cred că ar trebui să redescoperim frumuseţea simplă a jocului de fotbal, care l-a făcut să devină regele sporturilor. Să privim spre fotbal şi să îl vedem ca pe un joc, nu ca pe un război, indiferent că suntem spectatori sau angrenaţi în fenomen. Cred că dacă vom vedea şi latura ludică a fotbalului, vom avea mult mai mult de câştigat şi eu sper ca la Ripensia să inducem acest aspect celor care ne vor fi aproape, că fotbalul e un joc, un joc serios, care poate aduce bucurie sau tristeţe, dar totul cu echilibru.
– Acum puteţi încă îmbina latura de om de afaceri cu cea de conducător. Ce veţi face mai târziu, când echipa va fi mai sus şi va trebui să vă implicaţi mai mult?
– M-am gândit la acest aspect şi mă gândesc. Ambele activităţi îmi sunt dragi, iar deocamdată, la nivelul la care suntem, le pot îndeplini. Noi, la Ripensia, avem aceleaşi scopuri şi obligaţii, nu se urmăreşte niciun scop mercantil, dimpotrivă, sunt foarte multe persoane care aduc bani de acasă tocmai pentru că au acea inocenţă şi cred că se poate face ceva frumos şi curat, chiar şi la noi. E momentul şi pentru mine să îmi dezvolt latura altruistă, după mai bine de 20 de ani în afaceri, unde, şi datorită mediului concurenţial în care am activat, am pus accent pe latura egoistă a fiinţei. Îmi place ceea ce fac, îmi place să mă confrunt cu situaţii noi, pe care învăţ să le gestionez. Încerc să învăţ în avans, am citit o mulţime de cărţi despre fotbal, pentru a pune aceste cunoştinţe în slujba echipei. Cel puţin ultimele performanţe îmi dau sentimentul că această asociaţie e predestinată să redevină ceea ce a fost. Dacă analizăm sportiv ceea ce am făcut într-un an, e efectiv o minune. Maniera în care am jucat, ceea ce s-a întâmplat în club, nu doar rezultatele. Nu e uşor să convingi nişte jucători care au activat până acum numai în eşaloanele inferioare să creadă că e posibil să se bată cu cei mari. Fără a fi mistic, cred că spiritul Ripensiei interbelice vrea să revină unde a fost, prin intermediul nostru. Unele lucruri au ieşit atât de bine, la nivel sportiv, încât şi noi suntem surprinşi şi nu găsim o explicaţie logică. Pur şi simplu s-a întâmplat! Cred că e şi mâna destinului. Cineva, acolo sus, iubeşte Ripensia.
