Foto: ”Ripensia Sport Magazin”
Interviu publicat în nr. 7 (aprilie 2014) al revistei ”Ripensia Sport Magazin”
Când spui minifotbal, te gândeşti o miuţă cu prietenii. Probabil aşa gândeşte multă lume şi, până la un punct, aşa şi este. Totuşi, acest sport, care e, în fapt, un fotbal redus la terenul de handbal şi jucat pe ”sintetic”, 5+1, ca în curtea şcolii, l-a dat de curând pe noul preşedinte al federaţiei. Iar mai înainte, a adus României patru titluri europene (n.r. – acum sunt cinci). Wow! Minifotbalul rules!
– Aţi fost cunoscut ca jucător, iar mai apoi, o lungă perioadă de timp, ca arbitru divizionar. Cum aţi ajuns antrenor al naţionalei de minifotbal?
– În 2005 am organizat primul campionat, în Timişoara, iar în 2007, primul turneu naţional, la Buzău. Au venit atunci Răzvan Burleanu, Paul Costaş, Onicaş şi alţii. În 2010 ne-am hotărât să mergem la turneul european de la Bratislava, unde au participat șapte echipe, un campionat european, de fapt. Am discutat între noi: mergem cu jucătorii, dar cine îşi asumă rolul de selecţioner. ”Păi tu, că ai jucat fotbal!”, mi-au spus. Am câştigat toate meciurile şi am luat titlul european. ”Acum rămâi tot tu, dacă ai câştigat”. Am rămas şi am mai luat trei titluri. La Tulcea, în 2011, au venit opt echipe, am câştigat la lovituri de departajare cu Cehia. Apoi, în 2012, la Chişinău, au venit deja 16 echipe. Am făcut un singur egal, 2-2 cu Croaţia. A fost primul campionat organizat de federaţia europeană de minifotbal, care se constituise deja. În fine, anul trecut, în insula Creta, au fost 24 de echipe! Am câştigat din nou!
– Ce anvergură are minifotbalul în Europa?
– Federaţia europeană se află la loc de cinste în Europa, este considerată cel mai mare proiect pentru mase, după căderea comunismului. Sunt peste 2 mil. de jucători legitimaţi în Europa. Numai în Anglia sunt 500.000, iar în România sunt peste 30.000. Sunt 49 de campionate locale la noi în ţară. În general, unul pe fiecare judeţ, dar în unele judeţe sunt mai multe, grupate pe localităţi (în Hunedoara sunt trei campionate). În Timiş, de pildă, sunt 121 de echipe, grupate pe patru ligi. Ideea este că minifotbalul e destinat numai jucătorilor amatori, deci jucătorii din primele trei ligi de la FRF nu pot activa aici. În Timiş este permis un jucător din Liga a IV-a într-o echipă. Sigur, mulţi foşti fotbalişti divizionari, retraşi, joacă de plăcere.
– De fapt, e un sport la îndemâna oricui.
– Exact. Se joacă numai pe teren sintetic, cu minge de fotbal normală, iar la cinci greşeli echipa este penalizată cu lovitură de la 9 metri. Asta pentru a contracara jocul dur şi a asigura fluiditatea jocului.
”Burleanu are puterea de a-i capacita pe cei de lângă el”
– Bun. Hai să vorbim un pic despre noul preşedinte al FRF, vechi preşedinte la minifotbal. Răzvan Burleanu a fost ales preşedinte chiar la înfiinţarea federaţiei de minifotbal?
– Da. În 2007 am înfiinţat Asociaţia Română de Minifotbal şi am făcut demersuri pentru a constitui federaţia. Aceasta s-a înfiinţat în 2011.
– Ce părere aţi avut dv. când Burleanu şi-a anunţat candidatura? Îl avea în faţă pe Popescu, un nume mare, o legendă în fotbal.
– Cunoscându-l personal, i-am spus că are şansa lui şi, dacă reuşeşte să convingă electoratul aşa cum ne-a convins pe noi, are o şansă mare. L-am încurajat, ştiind ce fel de om este, ce capacitate managerială are…
– Ce fel de om este? Noi îl ştim de la TV, dv. aţi vorbit probabil sute de ore împreună.
– Este un om tânăr, ambiţios, inteligent, cu o pregătire foarte bine pusă la punct, atât managerială cât şi strategică. Are o putere foarte mare de a-i capacita pe cei de lângă el, să îi facă să dea ce e mai bun în ei. Întotdeauna a ales oameni puţini, dar de încredere. Şi acum, la federaţie, de unul singur nu o să poată face faţă, aşa că importantă este echipa cu care pleacă la drum. E un om foarte capabil şi eu sunt sigur că va face faţă provocărilor.
– Da, a început să împrospăteze un pic aerul pe acolo, cât a putut, deocamdată… Veţi face şi dv. pasul, aţi fost chemat în echipa lui?
– Mi-a propus de la început, când m-a întrebat ce părere am de intenţia lui, şi i-am spus că nu doresc să am nicio funcţie.
– De ce? Aproape toată lumea îşi doreşte.
– Păi, din 1980 sunt în mijlocul fenomenului fotbalistic şi minifotbalistic. După atâţia ani, intervine o uzură psihică. La un moment dat, asta te face să te dai un pic la o parte, să înţelegi că e nevoie de un suflu nou, persoane care vin cu altceva. Eu mi-am găsit o nouă motivaţie în lucruri pe care nu le-am mai făcut, în aceste patru titluri europene la minifotbal… Nu îmi arog meritele principale, sunt ale jucătorilor! Eu nu îmi doresc alte funcţii, pentru că sunt supraîncărcat psihic. După ultimul Campionat European, cel din Creta, mi-a trebuit două luni să îmi revin. Am ajuns unde ne-am propus, dar cu sacrificii! Ca să revin, e bine să vină oameni care să schimbe ceea ce nu a fost bun. Oameni care nu au fost în mijlocul fenomenului, care văd cu alţi ochi, care vin cu alte idei, care iau lucrurile de unde le-au dus cei dinainte şi le duc mai sus. Asta e filosofia mea.
”Îl apreciez pe sportivul Popescu, dar greşelile se plătesc”
– Burleanu vine dintr-un domeniu periferic, din punct de vedere al atenției mass-media, şi se află acum în centrul acesteia. Lumea va aştepta multe de la el şi îl va critica la prima abatere. Mai mult, va fi în mijlocul marilor ”rechini” din prima ligă, în mijlocul influenţelor de tot felul. Îi va fi greu.
– Da, îi va fi greu, dar, după cum îl cunosc eu, se va descurca, cu siguranţă. Se zice că funcţia schimbă omul. Sigur că trebuie să se schimbe, e o altă dimensiune a lucrurilor. Am văzut cum a început, a dat un mesaj puternic în momentul în care l-a demis pe Adalbert Kassai, un om vechi, perceput ca un creator al sistemului.
– A avut un mesaj foarte dur către Popescu, chiar şi după condamnare. Sunteţi de acord cu acest punct de vedere?
– Am discutat cu el problema aceasta. Burleanu nu are un mesaj asupra marelui fotbalist Popescu, ci asupra omului care a făcut ce a făcut, din moment ce a ajuns la închisoare. Burleanu l-a apreciat ca sportiv pe Popescu. Şi eu sunt de aceeaşi părere, îl cunosc personal şi îl apreciez ca mare sportiv. E un om respectuos şi civilizat, nu e îngâmfat, dar, din păcate, a greşit, în conjuncturi pe care nu le cunosc, iar greşelile se plătesc.
– Ce face acum federaţia de minifotbal?
– …Merge înainte. Comitetul Executiv are mandat până în 2015, iar viitoarele alegeri vor fi în ianuarie-februarie 2015, sau poate în decembrie 2014. Există un interimat, iar preşedinte interimar, până la alegeri, este fostul arbitru asistent Ionică Onicaş.
