Foto: ”Calcio florentin”, desen din 1688 (sursa: Wikipedia)
Paternitatea fotbalului este disputată de trei ţări: Anglia, Franţa şi Italia.
În Franţa, după 1130, se practica un joc numit “soule”, foarte popular sub domnia lui Ludovic al VII-lea cel Tânăr (1137-1180). Cea mai veche atestare scrisă asupra jocului cu mingea datează din Anglia anului 1175. Două regiuni din Insulele Britanice, East England şi Scottish Border, pot fi considerate leagănul fotbalului, care se practica într-o formă primară în 1200.
Primele partide ale unui joc asemănător cu fotbalul (“calcio”) desfăşurate în Italia au avut loc la Florenţa, în sec. al XIII-lea.
În 1314 şi 1319, disputele cu mingea sunt interzise în Anglia şi, respectiv, Franţa, de către regii Eduard al II-lea (1307-1327), respectiv Filip al V-lea (1316-1322). Motivele: violenţa jocurilor, dezordinile cauzate şi distragerea bărbaţilor de la pregătirea militară. În Scoţia, jocul cu mingea este “pus la zid” în 1457, de regele James al III-lea (1460-1488). Cu toată prigoana (continuată, în Anglia, de Eduard al III-lea, Richard al II-lea, Henric al IV-lea şi James I, iar în Franţa, de Carol al V-lea), disputele cu “balonul” continuau să existe: în 1486, în Anglia, este folosit pentru prima dată termenul “football” (“foot” = picior; “ball” = minge).
În 1496, jocul cu mingea redevine “legal” în Anglia (sub domnia lui Henric al VII-lea), dar numai pe perioada sărbătorilor de iarnă, precum şi, în sec. al XVI-lea, în Franţa (sub domnia lui Henric al II-lea). Folosirea piciorului în disputele cu mingea este permisă pentru prima dată abia în 1527, în Irlanda. Jocul pătrunsese şi în Ţara Galilor. În 1530, la Florenţa, are loc celebra partidă de “calcio florentin”. Cea mai veche carte de fotbal cunoscută datează din 1555 (“Trattato del giuoco della palla”, apărută la Veneţia).
În 1572, fotbalul este din nou scos în afara legii (în Anglia, de către regina Elisabeta I), practicanţii fiind pedepsiţi cu închisoarea. În 1602, englezii practicau două genuri de fotbal, “hurling at goales” şi “hurling over country”. Viitorul lord protector al Angliei, Oliver Cromwell, face referiri la joc în 1615.
În 1618, la Florenţa apare cartea “Per lo giuoco del palone, celebrato in Firenze”. Revenirea în “legalitate” se produce prin 1681, an în care, prezidată de regele Angliei (Carol al II-lea), s-a disputat prima partidă care a avut la bază un regulament. Apoi, prin 1700, fotbalul pătrunde tot mai mult în programele analitice ale şcolilor engleze. În Franţa, jocul “soule” va fi din nou interzis, în 1781, ceea ce va duce la dispariţia lui.
Mingea umflată cu aer este inventată în 1800, de englezul William Gilbert.
Rezumând perioada medievală, jocul era unul deosebit de brutal (un fel de fotbal american, dacă vreţi), cu puţine reguli, desfăşurat pe largi suprafeţe şi având un număr nelimitat de participanţi. Nu de puţine ori, jucătorii care îl practicau şi-au găsit moartea în timpul disputării lui.