Născut pe 28 martie 1897, în Mannheim, Josef ”Sepp” Herberger este considerat de mulți ca fiind mai mult decât un antrenor de fotbal.
Cel mai mic dintre cei șase copii ai unei familii din clasa muncitoare, Sepp a fost nevoit să lucreze de la 14 ani, după moartea tatălui său. Însă, pe lângă muncă și, mai apoi, serviciul militar, tânărul german a reușit să-și urmeze și pasiunea pentru fotbal, jucând ca senior de la 17 ani, întâi în orașul natal, iar mai târziu la TB Berlin, adunând și trei selecții în echipa națională.
Avea să devină, însă, cunoscut pe plan mondial ca antrenor. La 30 de ani și-a luat diploma la Facultatea de Educație Fizică din cadrul Universității din Berlin, a început să antreneze, iar în scurt timp era ”secund” la echipa națională. După evoluția sub așteptări a Germaniei la Jocurile Olimpice din 1936, Herberger l-a înlocuit pe Otto Nerz ca antrenor principal.
În 1933 s-a înscris în Partidul Nazist. ”N-a avut niciodată nimic de a face cu ideologia, dar s-a lăsat folosit pentru promovarea acesteia”, spunea acum câțiva ani, pentru Deutsche Welle, Nils Havemann, autorul cărților ”Cum a deturnat Hitler lumea sportului” și ”Fotbal sub semnul zvasticii”.
Chiar și înainte de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, fotbalul german a fost ”faultat” de regimul nazist. La Campionatul Mondial din 1938 germanii erau așteptați să lupte pentru trofeu, însă conducerea țării l-a obligat pe Herberger să includă și jucători din proaspăt-anexata Austrie, lucru care a dat peste cap planurile antrenorului, Germania fiind eliminată în primul tur, după 1-1 și 2-4 cu Elveția.
După conflagrația mondială, Sepp Herberger, exonerat de conexiunile naziste, a primit misiunea de a reconstrui echipa națională de fotbal. Primul meci al RFG, după 8 ani de pauză, a fost împotriva Elveției, în 1950, o victorie cu 1-0 care a dat startul unei epoci de succes. Herberger a construit echipa în jurul legendarului căpitan Fritz Walter și, după interdicția de a participa la competiția din 1950, găzduită de Brazilia, nemții erau pregătiți pentru CM 1954, găzduită de Elveția.
Nu erau văzuți ca favoriți, mai ales că în faza grupelor au nimerit alături de marea echipă a Ungariei, care a spulberat Germania cu 8-3. A fost, însă, un meci în care Herberger a schimbat aproape toți titularii, calificarea fiind practic asigurată în fața echipei Turciei. După ce a trecut în sferturile de finală de Iugoslavia și în semifinale de Austria, RFG a ajuns din nou față în față cu Ungaria lui Puskas și Hidegkuti, campioană olimpică ”en titre”, într-o finală care avea să fie numită ”miracolul de la Berna”.
După 8 minute de joc, scorul era 2-0 pentru maghiari, golurile fiind marcate de Puskas, titular deși nerefăcut după o accidentare, și Czibor. Germanii erau, însă, germani, așa că nu s-au lăsat impresionați. La 10 minute de la golul lui Czibor, scorul era deja 2-2, după reușitele lui Morlock și Rahn. Pe o vreme ploioasă, ambele echipe au mai avut ocazii de gol, cu Ungaria dominând jocul, însă, spre surpriza tuturor, victoria a fost în cele din urmă a nemților, Helmut Rahn înscriind în minutul 84 pentru a aduce Cupa Mondială RFG-ului, odată cu prima înfrângere a Ungariei în 5 ani.
Victoria a fost o adevărată gură de oxigen pentru moralul poporului german, Sepp Herberger și elevii săi devenind adevărați eroi populari. Tehnicianul a rămas la cârma naționalei germane până în 1964. La CM 1958, RFG a pierdut în semifinale, în fața țării gazdă, Suedia, iar la următorul turneu final, Chile 1962, nemții au părăsit competiția în sferturi, învinși de Iugoslavia.
Sepp Herberger s-a retras după ce a părăsit banca tehnică a echipei naționale, însă a lăsat în urma sa, pe lângă o Cupă Mondială, și multe ”vorbe de duh” care între timp au devenit clișee, printre care clasicul ”mingea e rotundă”. A murit în 1977, la 80 de ani, în orașul natal.
Sursa foto: fifa.com
