În 1912, pe 14 martie, să năștea la Heavitree, în apropiere de Exeter, Clifford Sydney Bastin, care avea să devină unul dintre cei mai apreciați fotbaliști englezi din perioada interbelică.
A debutat la Exeter City în 1928, la 16 ani, dar nu a apucat să joace acolo decât 17 meciuri, în care a marcat 6 goluri. La un meci Exeter – Watford a fost remarcat de Herbert Chapman, antrenorul lui Arsenal, venit să urmărească un jucător de la Watford. Talentul lui Bastin i-a atras atenția imediat, iar la finalul sezonului tânărul jucător trecea la ”Tunari”.
A debutat la 17 ani, într-un meci cu Everton, la clubul care avea să domine fotbalul englez în anii ’30. A fost din start un membru de bază al echipei, lucru dovedit și de faptul că, din cele 395 de prezențe în tircoul lui Arsenal, toate au fost în postura de titular. Numit ”Boy Bastin” din cauza vârstei fragede, fotbalistul nu arăta niciunul dintre defectele oarecum de așteptat la jucători fără experiență. Era foarte calm pe teren și avea o precizie letală în fața porții, fiind desemnat și executantul principal al loviturilor de pedeapsă. Numărul mare de goluri reușite a fost cumva surprinzător, pentru că Bastin juca aripă stânga, însă tactica folosită de Arsenal atunci chiar se baza pe incursiunile în careu ale celor două extreme ofensive.
Până la vârsta de 19 ani, Cliff Bastin avea în palmares o Cupă a Angliei, un titlu de campion și jucase deja în tricoul echipei naționale, fiind cel mai tânăr jucător din istorie care reușește acest ”hattrick”. A fost cel mai bun marcator de la Arsenal în două sezoane consecutive, între 1932 și 1934, însă rolul de golgeter al echipei avea să treacă, din 1934, la Ted Drake, care juca atacant central. Odată cu dispariția treptată din echipă a veteranului Alex James, Bastin a fost trecut pe postul acestuia, mai în centru, în spatele vârfurilor, într-un rol de servant, din care a reușit totuși să înscrie 17 goluri în sezonul 1935/36. A revenit pe poziția preferată, pe stânga, în campionatul următor, iar apoi o accidentare l-a ținut pe tușă o bună parte din ultimul sezon disputat înaintea celui de-Al Doilea Răbzoi Mondial.
Pentru că stătea (tot mai) prost cu auzul, Bastin a fost scutit de serviciul militar, însă și-a adus contribuția ca ”Air Raid warden”, oameni care aveau misiunea de a asigura siguranța înainte, în timpul și după raidurile aviației inamice. A jucat și în ”campionatul de război”, competiție menită să ridice moralul populației, însă piciorul accidentat nu i-a mai permis să evolueze la același nivel ca și înainte. După finalul războiului, deja trecut de 30 de ani, Cliff Bastin, ”faultat” de accidentarea suferită înainte de conflagrația mondială, a mai jucat în șapte meciuri pentru Arsenal și a agățat ghetele-n cui în 1947. După retragere, golgeterul lui Arsenal n-a rămas în fotbal, ci s-a întors la Exeter și și-a deschis un ”pub” de care s-a ocupat aproape până la moartea sa, pe 4 decembrie 1991.
În anii ’30, Cliff Bastin a jucat de 21 de ori pentru echipa națională, înscriind de 6 ori, iar în cele 395 de meciuri jucate pentru Arsenal a înscris 178 de goluri, record care a rezistat din 1939 (an în care Cliff Bastin a marcat ultimul gol pentru ”Tunari”) până în 1997, când a fost depășit de Ian Wright și, ceva mai recent, de Thierry Henry, Bastin fiind acum al treilea cel mai bun marcator din istoria clubului. Și, cine știe, dacă accidentarea și războiul nu i-ar fi pus capăt carierei la nici 27 de ani, recordul său poate n-ar fi fost egalat nici astăzi.
Sursa foto: arsenalreport.com
