Bucovina a reprezentat nucleul de formare și centrul de greutate al Moldovei medievale. Din 1775 a fost anexată de Imperiul Habsburgic.
Devenită, în detrimentul Sucevei, capitală tradițională a Bucovinei post-medievale, Cernăuţiul începutului de secol XX se numea Czernowitz și era un turn Babel. Români, evrei, ucraineni, ruteni, polonezi, germani, şi toţi în proporţii importante. Aici studiase și Mihai Eminescu.
Cum Bucovina făcea parte din Austria, în cadrul imperiului numit atunci Austro-Ungar, fotbalul a penetrat aici, propagat de la Viena, mai repede decât în Vechiul Regat românesc.
Numărul mare al echipelor care au luat naştere încă din primul deceniu al veacului trecut a dus şi la apariţia unui campionat al Cernăuţiului, în 1908! În 1912, selecţionata oraşului joacă un meci cu selecţionata oraşului Lemberg (astăzi Lviv, în Ucraina, atunci în Austro-Ungaria), pierzând cu 6-2.
Fiecare etnie va avea echipele sale: germanii – Jahn, evreii – Maccabi și Hakoah, polonezii – Polonia, ucrainenii – Dovbuș. Această caracteristică se va păstra și în perioada interbelică.
Echipa românilor se constituise în 1909 (după alte surse, 1907 sau 1908) și se numea Rumänischer Fußballklub (RFK) Czernowitz.
La finalul Primului Război Mondial, stimulaţi de unirea Bucovinei cu România, din toamna lui 1918, românii își redenumesc clubul după fondatorul legendar al Moldovei medievale, Dragoş Vodă. Iar sigla grupării reprezenta chiar capul de bour, simbol al aceleiaşi Moldove și apoi al Bucovinei. Culorile clubului erau albastru-roșu.
Legenda lui Dragoș Vodă
Foto: Tabloul ”Dragoș Vodă la vânătoare”, de Constantin Lecca (sursa: Wikimedia Commons)
Cneaz român maramureșean, Dragoș s-a aventurat în urmărirea unui bour (animal diferit de zimbrul existent azi în rezervații) dincolo de munți, până la apa Moldovei. Asta e legenda. Faptele istorice sunt că ”descălecarea” sa (din Maramureș în Moldova) a avut loc la mijlocul sec. al XIV-lea, prin 1347, el fondând statul Moldova (sub suzeranitate maghiară) și devenind voievodul Dragoș I. Independența noului stat va fi obținută în 1359, de către Bogdan I.
Foto (sursa: Wikipedia): Sigiliul Moldovei din timpul lui Ștefan cel Mare (st.); Stema Bucovinei din sec. XIX (dr.)
Semifinaliste ale României
În 1920, la Cernăuţi se înființează Federaţia Bucovineană a Cluburilor de Football, fotbalul din teritoriile unite cu România după război neavând încă o conducere unitară (care va fi instaurată din anul următor). În 1921, 5.000 de spectatori asistă la meciul dintre selecționata Cernăuțiului și Hakoah Viena, austriecii – reprezentanți ai unui fotbal net superior – câștigând la scor, 12-1! La 3 septembrie 1922, la Cernăuţi, naționala României susține al doilea ei meci din istorie, 1-1 în amicalul cu Polonia.
Participantă la campionatul Cernăuţiului (echivalent cu cel al Bucovinei), Dragoş Vodă scoate greu capul. Doi ani la rând, în 1925 şi 1926, ocupă ultimul loc, cu un singur punct, în campionatul oraşului, criteriu de calificare la turneul final al Campionatului Naţional (nu exista încă sistemul divizionar). În 1927 se inaugurează terenul propriu al echipei, la care ulterior se construiește o tribună cu 2.800 de locuri.
Abia în 1929 se produce “declicul”. Termină pe 2 la “local”, dar, din motive necunoscute, ia locul liderului Hakoah în turul preliminar al turneului final. 1-0 cu Mihai Viteazul Chişinău (altă echipă cu nume de voievod în spaţiul pe care-l vor ocupa, ulterior, sovieticii), apoi acelaşi scor cu DVA Galaţi în sferturi. Aventura se încheie în semifinale, 3-4 după prelungiri cu Venus, care va cuceri şi titlul. În sezonul următor, echipa câştigă socotelile în Bucovina şi merge din nou la turneul final. Pierde însă chiar din primul tur, 4-6 în sferturi, tot cu Mihai Viteazul.
Foto: Sigla lui Dragoș Vodă Cernăuți (sursa: ”Enzyklopädie der europäischen Fußballvereine. Die Erstliga-Mannschaften Europas seit 1885”)
În perioada 1921-1932, pe lângă Dragoş Vodă (1929), alte două echipe din Cernăuți, Jahn (1924, 1925) şi Maccabi (1931, 1932), ajung în semifinalele Campionatului Național, la al cărui turneu final au mai participat și Polonia şi Hakoah.
Un cernăuțean la prima Cupă Mondială
Odată cu trecerea la sistemul divizionar, pentru fotbalul bucovinean urmează o perioadă de cădere, de la care Dragoş Vodă nu face excepție. În 1933 ratează la baraj promovarea în Divizia A, fiind eliminată de Brașovia Brașov. Sezonul 1934/35 nici nu o găsește la nivelul primelor două ligi. În 1937, graţie măririi numărului de formaţii din elită, locul 4 în seria Est a Diviziei B îi asigură echipei cu nume de voievod, în premieră, promovarea în Divizia A.
Termină însă ediţia 1937/38 pe ultimul loc, 10 (cu bilanțul 18 4 0 14 26-57 8), în seria a II-a și retrogradează. Nu mai puțin de 15 dintre cele 26 de goluri ale echipei au fost înscrise de doi jucători, I. Schmidt (8) și Cacerowski (7). Seria fusese câștigată de Ripensia, care va cuceri în acel an și titlul național. Contra Ripensiei, Dragoș Vodă pierduse cu 8-1 și 3-1.
Aceasta va fi singura prezență a unei echipe nord-bucovinene în prima divizie a fotbalului românesc. Tot în 1938, echipa de hochei pe gheață a clubului devine campioana României!
În Cupa României, cea mai bună performanţă au fost sferturile (2-6 cu Sportul Studenţesc), atinse în 1939/40, după ce în 16-imi a eliminat pe… Ripensia (care era, încă, o mare echipă), cu 4-3, iar de optimi a trecut prin neprezentarea Astrei Sportive Braşov.
Interesant este că cei mai buni jucători pe care Dragoș Vodă i-a avut în scurta sa existenţă nu au fost români: Eisenbeisser era german, iar Sadowski, polonez (de altfel, uitându-ne pe formațiile anilor 1929 și 1937, vom observa doar câțiva români; însă jumătate din lotul folosit în ediția 1937/38 era format din etnici români: de exemplu, Vasia, I. Ungureanu, Ionescu, Gazdă, A. Vasilescu, Hovaru).
Ambii au jucat pentru România la Mondiale, Eisenbeisser în 1930 (legitimat la Dragoș Vodă și debutând chiar cu acel prilej în națională!), Sadowski în 1938 (legitimat la AMEFA Arad).
Eisenbeisser (singurul care a îmbrăcat tricoul naţionalei pe când evolua la club) a fost un half de mare clasă, venit în 1930 de la Jahn Cernăuţi şi plecat în 1932 la Venus București, unde va face carieră. El a concurat, la patinaj artistic (!), la Campionatele Europene din 1934 și 1939 și chiar la Jocurile Olimpice de iarnă din 1936, de la Garmisch-Partenkirchen!
Foto: Eisenbeisser (rândul din mijloc, primul din dreapta) în naționala României, înaintea meciului cu Uruguay, la CM 1930 (sursa: muzeulsportuluiromania.ro)
Sadowski, portar, s-a afirmat după plecarea din Cernăuţi (unde mai jucase și la Muncitorul). La AMEFA, la bucureștenele Juventus, Rapid, Ciocanul și Dinamo, ajungând apoi, la finalul anilor ’40, în Franța, la Lyon și Monaco.
În afara lui Eisenbeisser, de la echipe din Cernăuţi au evoluat în naţională alți trei jucători (Micinski I și I. Klein, de la Polonia, austriacul Gansl, de la Maccabi), toți cu câte o selecție în anii ’20.
Foto: Cernăuți în perioada interbelică (sursa: romaniainterbelica.memoria.ro)
Război și pace
În 1940, Cernăuţiul intră, odată cu Bucovina de Nord, sub stăpânire sovietică. (Despre activitatea echipei în această perioadă nu avem date; mai mult ca sigur că s-a desfiinţat temporar). Trupele lui Antonescu recuperează însă teritoriul în anul următor.
În sezoanele 1942/43 şi 1943/44, Dragoș Vodă participă la Cupa României, iar în ultimul dintre acestea, şi la Cupa Eroilor, un fel de divizie secundă.
În 1944, Cernăuţiul este din nou ocupat de trupele lui Stalin, fiind rebotezat (la fel ca în perioada 1940-1941) Cernovți. Probabil că la puţin timp după aceea, Dragoş Vodă dispare definitiv.
Din 1991, Uniunea Sovietică destrămându-se, Bucovina de Nord aparține Ucrainei. După ce, în timpul perioadei sovietice, nicio echipă din Cernăuți nu evoluase în primul eșalon, o va face Bukovina Cernivți (numele ucrainean al orașului). Aceasta fusese înființată în 1952 și se mai numise Burevisnik și Avangard. În 1991, anul disoluției URSS, Bukovina era în liga secundă unională. Participă la primele trei ediții ale diviziei de elită din Ucraina (1992, 1992/93, 1993/94)! În sezonul actual se află în liga secundă, după ce în vară a ocupat locul 4 în același eșalon.
Höfling, jucător și antrenor în Vest
Din Cernăuți a fost originar Norberto Höfling. Etnic evreu, atacant, a început fotbalul în oraș, la Dinamo Cernăuți, a ajuns imediat după război (al doilea) în România, la Ciocanul, alegând apoi, după o escală la MTK Budapesta, calea Occidentului, retrăgându-se din Italia (a jucat, printre altele, la Lazio). S-a afirmat și mai mult ca antrenor, în anii ’50, ’60 și ’70, în Belgia și Olanda, conducând inclusiv nume grele, precum Bruges, Feyenoord (ortografiat pe atunci Feijenoord) și Anderlecht.
Foto: Universitatea din Cernăuți, azi (sursa: Wikipedia)
