Foto: Calea Victoriei din București în 1900 (sursa: gilotopia.blogspot.ro)
În mod normal, dată fiind conjunctura istorică, în România dinaintea Primului Război Mondial (Vechiul Regat, 137.000 kmp suprafaţă şi 5,9 mil. locuitori în 1899), fotbalul a pătruns ceva mai târziu. La început era practicat, aproape în exclusivitate, de străinii rezidenţi în România, angajaţi ai firmelor cu capital străin de pe teritoriul ţării (de fapt este vorba de străinii angajaţi în Bucureşti, capitala ţării, şi Ploieşti, zonă petroliferă de mare interes). Străinii la care ne referim jucau fotbal în timpul liber şi erau în principal germani, olandezi, belgieni, americani, dar mai ales englezi. Fără aceştia, jocul ar fi fost cunoscut ceva mai târziu, astfel că apariţia capitalului străin în ţară va însemna, până la urmă, factorul decisiv în “semănarea” fotbalului în Vechiul Regat. Un rol relativ important îl vor avea însă şi românii întorşi de la studii din străinătate. Având însă în vedere nefasta conjunctură social-economică din acea vreme, vor trece ani buni până când fotbalul va fi şi apanajul românilor. El va pătrunde greu, populaţia fiind distrată şi chiar indignată de faptul că nişte bărbaţi în toată regula apăreau în… pantaloni scurţi şi băteau mingea.
Conform unor surse, primele partide ar fi avut loc la Bucureşti. Astfel, în vara lui 1893, pe terenul viran de la capătul Podului Mogoşoaia (unde astăzi se află Muzeul Geologic), întâlnim noul sport practicat de elevi de liceu. În acelaşi loc, trei ani mai târziu, aflăm că protagonişti erau străinii angajaţi în Capitală. Tot ei vor fi pomeniţi şi în 1898 şi 1899, pe acelaşi teren. Pe atunci, în acea zonă a Capitalei erau multe terenuri virane, potrivite pentru manifestaţiile sportive. Jocul fiind încă total necunoscut, spectatorii erau extrem de puţini, ei fiind trecătorii care se plimbau întâmplător pe acolo şi, curioşi, se opreau să vadă despre ce este vorba. Cam în aceeaşi perioadă apare fotbalul şi la Ploieşti (ortografiat pe atunci Ploești).
Cunoscut doar de un cerc foarte restrâns de străini, fotbalul va începe să fie practicat şi de cetăţeni români, elevi de liceu sau tineri, care vor pătrunde însă cu mare greutate în echipele formate din străini.
De aici reiese că jocul ar fi fost cunoscut aproape în aceeaşi perioadă în care a pătruns în Banat și Transilvania! Numai că, dacă dincolo de munți el se va impune rapid, în Regat va cunoaşte o evoluţie foarte lentă, menţinându-se încă aproximativ un deceniu la stadiul iniţial.
Cert este că în 1895, la Bucureşti, a fost publicat primul regulament de fotbal (autor, prof. Dimitrie Ionescu, de la Liceul Gheorghe Lazăr, în cadrul “Tratatului de jocuri şcolare pentru usul tuturor şcoalelor de ambele sexe”), iar în 1899, studentul Mario Gebauer, venit acasă, la Bucureşti, în vacanţă, de la studii, din oraşul elveţian Lausanne, a adus prima minge de fotbal “adevărată”.
Ca să vă daţi seama de uriaşul decalaj cu care fotbalul a pătruns în România, vă vom spune că în 1901, la finala Cupei Angliei au asistat, în premieră pentru istoria jocului, mai mult de 100.000 spectatori la un meci (110.820 pe terenul londonez Crystal Palace, Tottenham Hotspur – Sheffield United 2-2, Tottenham câştigând la rejucare)!
Jocul era cunoscut şi la Ploieşti, dar prima echipă se va înfiinţa abia în luna octombrie a anului 1904: SC (Sport Club) Olympia Bucureşti. Format la iniţiativa germanului Charles Viereck, era un club exclusiv de fotbal, format numai din străini (în special funcţionari germani angajaţi în Capitală, dar şi maghiari), care pot fi consideraţi primii jucători străini prezenţi pe teritoriul României de azi. Terenul de joc era acelaşi: la capătul Podului Mogoşoaia.
În 1906, în Capitală, se publică primele noţiuni de regulament în presă şi apare “Revista Automobilă”, o publicaţie care, ulterior, va acorda o mare atenţie fotbalului.
Tot în 1906, la Ploieşti, ia fiinţă Societatea Româno-Americană (ROMA), alcătuită din americani şi olandezi angajaţi ai societăţii de petrol cu acelaşi nume. În 1907 se formează Colentina AC (Athletic Club) Bucureşti, iar în 1909, considerat an de înfiinţare şi pentru Colentina, United AC (Athletic Club) Ploieşti. Ambele erau compuse tot din străini (englezi, respectiv englezi şi olandezi) angajaţi la fabrica de textile Colentina, respectiv la rafinăriile de petrol. Preşedinţi erau directorii celor două firme, Masterjan la Colentina şi Koppes la United. Tot în 1909 apare Marathon Bucureşti, care se va desfiinţa rapid.
În calitate de capitală a statului, Bucureştiul a reprezentat “centrul de greutate” în evoluţia fotbalistică a Vechiului Regat. Primul meci dotat cu un trofeu, o cupă organizată cu ocazia unor serbări, s-a desfăşurat în 1906, pe terenul de la “Arenele Romane”, din Parcul Carol (acum Parcul Libertăţii). Terenul având dimensiuni reduse, s-a jucat 7 la 7, Olympia întâlnind o echipă formată ad-hoc, din studenţi. Învingători, cei de la Olympia au câştigat trofeul pus în joc de societatea de binefacere “Obolul”. Doi ani mai târziu, tot în cadrul unor serbări, s-a disputat un meci demonstrativ.
