Născut pe 13 aprilie 1872 la Ayr, John Cameron a fost unul dintre numeroșii fotbaliști scoțieni care au purtat acest nume, însă a rămas probabil cel mai cunoscut.
A început fotbalul la în localitatea natală, la Ayr Parkhouse, iar apoi a trecut la Queen’s Park FC, în Glasgow. În 1896, anul în care a bifat și singura selecție în echipa națională a Scoției, a trecut în campionatul englez, la Everton, iar de acolo la Tottenham, unde a fost antrenor-jucător și a câștigat Cupa Angliei în 1901, clubul londonez fiind singurul care reușea această performanță fără să fie parte din primul eșalon englez. În perioada petrecută în Anglia a militat pentru drepturile jucătorilor, fiind primul secretar al nou-înființatei Uniuni a Jucătorilor.
A plecat de la Tottenham în 1907 și a mers în Germania, unde a antrenat Dresdner SC. La izbucnirea Primului Război Mondial, a fost închis într-un lagăr pentru cetățenii străini, alături de aproape 5.000 de prizonieri. Erau atât de mulți fotbaliști în lagărul de la Ruhleben (lângă Berlin), inclusiv numeroși foști internaționali englezi, încât în perioada petrecută acolo au avut loc numeroase turnee de fotbal, cu mii de spectatori. Cameron a organizat inclusiv un meci-spectacol, între o selecționată a englezilor din lagăr, și o selecționată mondială.
După război, John Cameron a condus pentru scurt timp echipa din orașul natal, Ayr United, însă s-a concentrat pe jurnalism (pe care l-a practicat și înainte de război) și a publicat inclusiv o carte despre fotbal. A murit la 63 de ani, pe 20 aprilie 1935, la Glasgow.
Foto: Ilustrație cu John Cameron din cartea „Association Football (and how to play it)”, scrisă chiar de el
