Cel care avea să devină primul englez care ridică trofeul Cupei Mondiale deasupra capului s-a născut pe 12 aprilie 1941, în micuța localitate Barking, din Essex.
A început fotbalul de mic, iar în 1956 avea să semneze pentru West Ham. După doi ani în echipele de juniori, a debutat în echipa mare pe 8 septembrie 1958, la 17 ani, într-un meci cu Manchester United. A purtat tricoul cu numărul 6, preluându-l de la mentorul său, Malcom Allison, a cărui carieră a fost scurtată de tuberculoză.
Fundașul a jucat pentru West Ham nu mai puțin de 16 ani, mai bine de un deceniu fiind și căpitanul echipei. A câștigat cu echipa din East End o Cupă a Angliei și o Cupă a Cupelor. În echipa națională a Angliei a debutat pe 20 mai 1962, într-un amical cu Peru înaintea Cupei Mondiale din Chile. 30 de selecții mai târziu, Bobby Moore era deja căpitanul de necontestat al naționalei pentru care avea să joace de 108 ori. În 1966, în turneul găzduit de Anglia, britanicii aveau să câștige Cupa Mondială după o finală cu RFG în care golul decisiv (de 3-2) a venit în prelungiri din gheata lui Geof Hurst și este unul controversat până în ziua de azi. Căpitanul Bobby Moore este cel care a primit trofeul din mâinile reginei Elizabeta, după ce se ștersese de noroi și transpirație folosind fața de masă de catifea aflată la îndemână.
Legenda lui West Ham n-a fost chiar un ”înger”, fiind la un moment dat amendat de antrenorul Ron Greenwood pentru o noapte de beție înaintea unui meci de Cupa Ligii. Însă a fost un model în ceea ce privește fotbalul, lucru subliniat de toți oamenii de fotbal care l-au cunoscut. Franz Beckenbauer l-a descris drept ”un adevărat gentleman și un bun prieten”, în timp ce Pele și Alex Ferguson s-au pus de acord că Bobby Moore a fost cel mai bun fundaș din lume. Antrenorul care a condus Anglia la CM 1966, Sir Alf Ramsey, a spus despre Moore că era ”căpitanul meu, liderul meu, mâna mea dreaptă. Era sufletul și pulsul echipei. Fotbalist calm și calculat, mi-aș fi pus viața în mâinile lui. Era profesionistul suprem, cel mai bun cu care am lucrat. Fără el Anglia n-ar fi câștigat Cupa Mondială”.
A fost diagnosticat cu cancer la colon și operat în 1991, iar boala l-a învins, până la urmă, pe 24 februarie 1993, la doar 51 de ani.
Sursa foto: fifa.com
