Născut pe 28 februarie 1942 în Mariano del Friuli, Dino Zoff și-a început cariera de fotbalist cu o… dezamăgire. La 14 ani, a fost refuzat de Inter și Juventus pentru că era prea mic de înălțime. 5 ani și 33 de centimetri mai târziu, avea să debuteze în Serie A în tricoul lui Udinese.
Nu foarte înalt pentru un portar, la 1,85 m, Zoff avea să devină unul dintre cei mai buni portari din istoria fotbalului, apreciat pentru poziționare, controlul balonului, reacții rapide, modul în care își organiza apărarea, calmul și capacitatea sa de a conduce o echipă.
A jucat doar patru meciuri în primul său sezon la Udine, 1962-1963, însă avea să fie portarul titular în anul următor, după ce echipa retrogradase. A pus serios umărul la promovare și s-a transferat apoi la Mantova, unde a jucat timp de patru sezoane. În 1967 a ajuns la Napoli, în această perioadă fiind cu adevărat remarcat. A debutat în naționala italiei în 1968, chiar în timpul Campionatul European din acel an. A intrat în ”sferturi”, cu Bulgaria, și a rămas, cu mici excepții, portarul de bază al ”Squadra Azzurra” în următorii 15 ani. După primele sale patru selecții internaționale (sferturi, semifinale și apoi finala + rejucarea), Dino Zoff era deja campion european cu Italia.
Evoluțiile bune de la Napoli și de la echipa națională au atras atenția marilor cluburi, iar în 1972 portarul avea să fie transferat de Juventus, echipă la care va evolua 11 ani. A câștigat, cu ”Bătrâna Doamnă”, de șase ori Serie A, de două ori Cupa Italiei și o dată Cupa UEFA, ajungând și în două finale de Cupa Campionilor.
Momentul care avea să-i ”cimenteze” locul între legendele fotbalului a fost Campionatul Mondial din 1982. În vârstă de 40 de ani, Dino Zoff a fost căpitanul echipei Italiei care a câștigat trofeul după o pauză de 36 de ani. Zoff este și acum cel mai bătrân câștigător de Cupă Mondială (40 de ani, 4 luni și 13 zile) și este unul dintre doar trei portari care au fost căpitani de echipe care au câștigat CM, alături de compatriotul său Gianpiero Combi (1934) și, mai recent, spaniolul Iker Casillas (2010). Portarul italian deține și recordul pentru cele mai multe minute internaționale fără gol primit, 1.142, între 1972 și 1974. Invincibilitatea s-a oprit la CM 1974, în meciul cu… Haiti.
După ce a agățat ghetele în cui, Zoff a antrenat pe Juventus, cu care a câștigat Cupa UEFA și Cupa Italiei, apoi Lazio (în trei rânduri) și Fiorentina, dar și naționala Italiei, pe care a dus-o în finala Campionatului European din 2000, pierdută în prelungiri în fața Franței. De aproape 10 ani, Dino Zoff s-a retras din prim-plan, însă anul trecut, în septembrie, și-a lansat volumul autobigorafic numit ”Dura Solo un Attimo la Gloria” (Gloria durează doar un moment).
Sursa foto: fifa.com
