Nicolae Rainea, cel mai mare arbitru român al tuturor timpurilor

Foto: Rainea (centru), la meciul Italia – Anglia 1-0, de la turneul final CE 1980, alături de căpitanii celor două echipe, Keegan (st.) și Zoff (dr.) (sursa: Wikipedia)

Născut la 19 noiembrie 1933, la Brăila, Nicolae Rainea a jucat fotbal în eșaloanele inferioare. În 1959 a devenit arbitru, iar în prima divizie a debutat în 1965. Peste doar doi ani, în 1967, a devenit arbitru internațional.

Va arbitra la trei turnee finale mondiale consecutive (caz unic în istoria fotbalului românesc), 1974, 1978 şi 1982. În ’74 a arbitrat un meci la centru (Brazilia – Zair 3-0, în grupe) şi trei la linie, în ’78, două la centru (Italia – Franţa 2-1, în grupe, şi Brazilia – Peru 3-0, în grupele semifinale) şi unul la linie, iar în ’82, două la centru (URSS – Scoţia 2-2, în grupe, şi celebrul Italia – Argentina 2-1, în grupele semifinale) şi patru la linie.

În 1978, Rainea este primul ”cavaler” român delegat la o finală de cupă europeană. Ba chiar, în acel an, a condus (la centru) nu mai puţin de două astfel de finale: PSV Eindhoven – Bastia 3-0 (returul Cupei UEFA) şi Liverpool – Anderlecht 2-1 (returul Supercupei Europei).

La Euro ’80 arbitrează, la centru, chiar finala! RFG – Belgia 2-1 a fost, tuşieri fiind alţi doi români, Vasile Tătar (Hunedoara) şi Otto Anderco (Satu Mare). Acest meci a însemnat cel mai mare nivel care va fi atins vreodată de arbitrajul românesc. Astfel, Rainea a fost și primul arbitru român desemnat să oficieze la un turneu final al CE.

Tot Rainea a fost primul “cavaler al fluierului” din România care a condus o finală a CCE, cea din ’83, Hamburg – Juventus 1-0, cu Ioan Igna (Timișoara) şi Cristian Teodorescu (Buzău) la linii.

Cât a fost arbitru, a avut domiciliul la Bârlad. Apoi, s-a stabilit la Galați. După retragerea din arbitraj (1983), a fost observator FRF şi UEFA, membru și președinte de onoare al Comisiei Centrale a Arbitrilor, precum şi președinte al AJF Galați. Din 2011, stadionul gălățean Dunărea a fost redenumit Nicolae Rainea.

Pe nea Nicu Rainea l-am cunoscut personal. În 1995, la un meci de B, Foresta Fălticeni – CFR Timișoara 1-0, i-am luat un interviu care a apărut în ”Renașterea bănățeană”. Am început așa: ”Domnule Rainea, sunteți cel mai mare arbitru român. Ce spuneți despre arbitrajul românesc?”. Mi-a răspuns: ”Recunosc că sunt cel mai mare arbitru român”.

S-a stins din viață la 1 aprilie 2015, la 81 de ani.

Octavian Stăncioiu

Articol scris de