Articol scris de Uwe Detemple și publicat în nr. 8 (iunie 2014) al revistei ”Ripensia Sport Magazin”
Foto: Thierjung (sursa: arhivă personală Árpád Thierjung jr.)
Golgeter al României, campion național, antrenor de succes: Árpád Thierjung a fost o personalitate importantă a fotbalului din Banat și România. Sportul cu balonul rotund i-a fost pasiunea și scopul vieții. Pe 2 mai 2014, marele fotbalist bănățean din Jimbolia ar fi împlinit 100 de ani.
Comuna Jimbolia – în 1950 declarată oraș – a aparținut până la sfârșitul Primului Război Mondial Ungariei, apoi temporar Serbiei, iar la 10 aprilie 1924 a intrat în componența României Mari. Denumirea oficială a localității (inițial Hatzfeld) a fost și ea supusă unei transformări continue: 1899-1918 Zsombolya, 1918-1924 Žombolj/Жомбољ și din 1924 Jimbolia.
Începuturile fotbalului din Jimbolia
Foto: Jimbolia, Bulevardul Regina Maria, anii ‘20 (sursa: Inst. Art. Frații Deutsch, Reșița – carte poștală)
Ca un centru economic, cultural și sportiv al Banatului, Jimbolia are o lungă tradiție a sporturilor cu mingea, mai ales în handbal și fotbal. Între 1901 și 1905 au apărut primii jucători de fotbal, majoritatea studenți, care în 1909 au fondat Societatea Sportivă Jimbolia (Zsombolyai Sport Egylet – ZsSE). Pe teritoriul actual al Banatului românesc, înaintea jimbolienilor au înființat cluburi de fotbal doar Lugojul, Timișoara și Sânnicolau Mare. În perioada apartenenței Jimboliei la Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (1918-1924), ZsSE a activat sub denumirea ŽSE, respectiv SU (Sportsko Udruženje) Žombolj, în campionatul Ligii Banatului (1920-1922). După ce, în urma unui acord de rectificare a frontierei, Jimbolia trecuse în 1924 la România, echipa a jucat în Campionatul Districtual Timișoara.
În 1911 s-a înființat AS Floriani și un club de fotbal al Cercului comercianților și meseriașilor Jimbolia (Zsombolyai Kereskedelmi és Iparos Kör – ZsKIK), iar în perioada 1909-1912, Cercul de gimnastică Jimbolia (Zsombolyai Testgyakorlók Köre – ZsTK), care a desfășurat și activități fotbalistice. În anii 1912-1914, ZsTK a evoluat în liga secundă a Ungariei și, între 1920 și 1922, ca ŽTK sau GD (Gimnastičko Društvo) Žombolj, în ”Banatska liga” sârbească. Din 1924, clubul s-a numit Hertha. În 1921 a apărut o asociație sportivă a muncitorilor (Arbeitersportverein – ASV), cu o singură secție – fotbal –, care, după șase ani, a fuzionat cu ZsSE. Între 1920 și 1941, în Banatul Sârbesc mai este documentat și Švebiše Žombolj (AS Șvăbească Jimbolia), un club care, după cedarea Jimboliei, a rămas în Serbia, stabilindu-și sediul la Becicherecu Mare (Veliki Bečkerek/Petrovgrad/Zrenjanin).
Vedetă la Chinezul
În această perioadă de avânt a sportului fotbalistic la Jimbolia s-a născut, pe 2 mai 1914, Árpád Thierjung, al patrulea copil al soților Nikolaus Thierjung (ospătar, mai târziu comerciant și cârciumar) și Barbara (născută Decker). Dragostea pentru fotbal a descoperit-o deja ca elev pe străzile prăfuite ale Jimboliei, unde, cu alți băieți, alerga cu ardoare, desculț, după o minge din cârpă. Agenți ai cluburilor s-au ocupat de descoperirea a noi jucători talentați și i-au recrutat pe cei mai promițători. La vârsta de 10 ani, Arpi a început să joace fotbal într-un cadru organizat, mai întâi la echipa de pitici, apoi la cea de tineret a SS (Societatea Sportivă), respectiv AS (Asociația Sportivă) Jimbolia, cum se numea ZsSE, acum, oficial. În acei ani, clubul jimbolian a avut ca adversari în Campionatul Districtual categoria I marile echipe timișorene Kinizsi SE (SS Chinezul), TMTE (Temesvári Munkások Testnevelő Egyesületét/RGMT – Reuniunea de Gimnastică a Muncitorilor din Timișoara) și CAT (Clubul Atletic Timișoara). Pe vremea aceea încă n-a existat un campionat național în sistem de ligă, ci campionate regionale, ai căror câștigători au stabilit campioana României într-o competiție eliminatorie.
Foto: Thierjung, rândul de jos, al doilea din dreapta, la AS Jimbolia (sursa: arhivă personală Árpád Thierjung jr.)
În 1930, la 16 ani, Thierjung a fost convocat la prima echipă a ZsSE. Peste granițele Banatului a devenit cunoscut după partide amicale, la Jimbolia, cu echipe de prim rang, ca Juventus București, Crișana Oradea sau Universitatea Cluj. Impresionați de calitățile de bun marcator și de jocul rapid al lui Thierjung, mai multe cluburi – între care și echipa de vârf a anilor 1930, Ripensia Timișoara (campioană în 1933, 1935, 1936, 1938, câștigătoarea Cupei României în 1934, 1936) – l-au curtat, dar el s-a decis pentru campioana record Chinezul (șase titluri, 1922-1927), echipă la care s-a transferat în 1935.
După doar patru luni, Thierjung a devenit titular. În primul său meci în liga profesionistă, pe 3 noiembrie 1935, 3-2 cu Gloria Arad, a marcat de două ori. În perioada în care a jucat la Chinezul, Thierjung a primit multe oferte lucrative, inclusiv din Franța și Ungaria, pe care însă le-a respins. A rămas la Chinezul și în sezonul 1937/38 a devenit, cu 22 de goluri în 18 meciuri, golgeter al României. ”Peppi” – cum a fost poreclit Thierjung de către coechipieri – s-a impus în fața atacanților renumiți Silviu Bindea, Adalbert Marksteiner, István Dobay, Gheorghe Ciolac (toți de la Ripensia), Gyula Bodola (Venus București) și Gyula Barátky (Rapid București). La 19 septembrie 1937, în partida cu CAO (CA Oradea), pe care Chinezul și-a adjudecat-o cu scorul de 7-3, a dat nu mai puțin de șase goluri. Acest record a rezistat în timp, Thierjung fiind neîntrecut până în ziua de astăzi în primul eșalon al fotbalului românesc. ”Noi voiam să dăm mai multe goluri dacât adversarul. Spectatorii au dorit să vadă goluri, noi am vrut să marcăm. Fotbalul a fost un spectacol, am luptat mai mult pentru minge, dădeam pase lungi și-am stăpânit întreg terenul”, își amintea Thierjung (în ”Neue Banater Zeitung”, publicație de limbă germană din Timișoara, 26 aprilie 1973). Era convins că ”fotbalul este doar atunci frumos, când jocul este permanent ofensiv, dinamic și atletic. Cea mai bună apărare este atacul”.
La Ripensia, înaintea desființării
După retrogradarea Chinezului în liga a II-a în 1939, Thierjung a jucat – după un intermezzo la CAMT (Clubul Atletic Muncitoresc din Timișoara), club rezultat în 1936 din fuziunea TMTE cu CAT –, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, la FC Craiova (1940-44), împreună cu Iosif Kovács de la Ripensia și Angelo Niculescu, viitor antrenor la echipa națională (1967-72) și la Poli Timișoara (1977-79). În sezonul 1942/43, FC Craiova a câștigat titlul cu 34 de puncte din 22 de partide (14 victorii, 6 egaluri, 2 înfrângeri; golaveraj 81:31), devansând echipele bucureștene Rapid (30 puncte), Unirea Tricolor (27 puncte) și Venus (23 puncte). În clasamentul golgeterilor ligii s-au clasat pe locurile 1-3 numai jucători de la FC Craiova: Iosif Kovács 23, Dănilă Bătrân 21 și Árpád Thierjung 13 goluri. Cu toate că în 1942/43 au fost disputate toate meciurile ligii I și FC Craiova câștigase campionatul în mod regulamentar, Federația Română de Fotbal a declarat pentru întreaga perioadă 1941-1946 campionatul național întrerupt. În consecință, Craiova nu este recunoscută decât ”campioană de război”.
Foto: Árpád ”Arcadie” Thierjung (sus, în dreapta) la FC Craiova, 1942 (sursa: arhivă personală Árpád Thierjung jr.)
După terminarea războiului, sportul din România a suferit restructurări profunde. Asociații de fotbal s-au desființat sau au fuzionat, iar altele au fost nou înființate. La capătul primului sezon postbelic, 1946/47, echipele jimboliene Unirea (născută din fuziunea ZsSE cu Hertha) și Bohn SC (înființat în 1931 în anturajul fabricii de țiglă și cărămidă Bohn, în 1948 rebotezat AS Ceramica) au ocupat locurile 2, respectiv 5 în liga a III-a, seria a V-a (A). Câștigătoarea seriei a V-a și, astfel, promovată în liga a II-a a fost Ripensia Timișoara. Thierjung a activat în 1947/48 la Ripensia, chiar în sezonul dinaintea desființării, și apoi, un an, la CAMT (care între timp fuzionase cu Chinezul), în liga a II-a. Ulterior s-a întors la Jimbolia, unde a mai jucat două sezoane la Ceramica, încheindu-și cariera de fotbalist.
În perioada 1950-1969, Thierjung s-a ocupat de pepiniera fotbalistică a Jimboliei, la Ceramica, și a fost antrenorul unor echipe jimboliene în competițiile regionale: Unirea, Recolta, Ceramica și CFS. Cu ultima menționată a obținut succese frumoase și a lăsat jucători de valoare, ca Aurel Șunda (Poli Timișoara) sau Pavel Szél (Luceafărul București, UTA).
Pentru Thierjung, scopul vieții a rămas, până la sfârșit, fotbalul. Arpi – așa era cunoscut de către toată lumea la Jimbolia – a fost întotdeauna la curent cu fotbalul în țară și în lume. Oriunde avea loc un meci, el a fost mereu prezent, cel puțin cu inima. Árpád Thierjung a murit pe 29 mai 1981, la vârsta de 67 de ani, în orașul său natal. Din căsătoria sa cu Elisabeth Maczák (14 iulie 1951) a rezultat un fiu, Árpád jr., născut pe 3 noiembrie 1953.
Thierjung, atacantul și golgeterul din Jimbolia, a fost o personalitate de prim rang a fotbalului bănățean, un jucător de talie națională. În semn de recunoștință și respect față de meritele lui deosebite pentru sportul fotbalistic, stadionul jimbolian Ceramica – fostul teren ZsSE, inaugurat în 1931 – a fost redenumit, în 1999, Árpád Thierjung. O placă comemorativă din marmură, amplasată la clădirea principală, păstrează vie amintirea acestei veritabile legende a fotbalului bănățean.