de Levente Balint
Acum, o întâlnire a unei echipe româneșticu un colos ca Liverpool devine tot mai improbabilă, indiferent că ar fi la nivel amical sau oficial. În perioada interbelică, în anii ei de glorie, Ripensia s-a confruntat cu marea echipă de pe Merseyside, într-un meci amical disputat la București. Astăzi, ne amintim de acel meci istoric, atât din punct de vedere al desfășurării, cât și ca ambient.
Așadar, în 2 iunie 1936, Ripensia a pierdut cu 1-2 în fața trupei britanice, dar roș-galbenii meritau mult mai mult din confruntarea disputată pe arena bucureșteană ”Venus”. În cartea sa, ”Ripensia-Nostalgii fotbalistice”, Cristi Alexiu a relatat câteva amănunte de la acest istoric duel: ”Românii au jucat bine pe toată durata partidei, dar au fost urmăriți de ghinion. Ei au deschis scorul prin Dobay (min. 36), autor al unei ”bombe” magistrale. Englezii au egalat prin Hanson (min. 42). Superioritatea Ripensiei, clară după pauză, nu s-a mai putut materializa, deoarece barele porții, aliate cu englezii, i-au salvat pe aceștia de la o usturătoare înfrângere. Spre sfârșitul partidei, culme a nedreptății sorților, Roberts marchează și meciul se încheie cu un nemeritat 1:2. S-au remarcat de la ai noștri Pavlovici, Burger, Hoksary, Bindea și Dobay”.
Ripensia îl avea ca antrenor pe Jeno Konrad, iar în locul accidentatului Schwartz a fost utilizat venusistul Petea Vâlcov. Dar, iată cele două trupe:
Ripensia: Pavlovici, Burger, Hoksary, Chiroiu, Kotormany, Lakatos, Bindea, Beke, Ciolac, Petea Vâlcov, Dobay.
Liverpool: Hubson, Dabbs, Blenkinshop, Busby, Bradshaw, Savage, Nieuwenhys, Taylor, Howe, Roberts, Hanson.
Cât de important a fost evenimentul din acel început de iunie o arată și pasajul dintr-un articol apărut în ziarul ”Adevărul” după meci. Redăm paragraful, în forma sa autentică: ”Deși în miez de săptămână, după amiaza de eri a fost prilej de vacanță pentru multe întreprinderi particulare și instituții publice. Aproape că nu a mai rămas funcționar după ora 17, – cu un ceas înainte de începerea matchului dintre Ripensia și F.C. Liverpool, – care să nu ia drumul spre arena din splaiul Independenței. S-au închis ghișee, au sistat lucrări de contabilitate, soneriile au sunat zadarnic. Matchul de foot-ball a pricinuit panică șefilor cari nu s-au integrat încă în ritmul vremii. Aflând însă că în tribune au fost între 15-18.000 de spectatori vor ierta lesne chiulul de câteva ore, după cum avem credința că simpaticul magistrat – nomina odiosa!…- care-și căuta eri, la un ocol din Capitală, grefierul va fi aflat, cu resemnare, că ajutorul de ședință uitase dosare și coduri înaintea importantului eveniment foot-ballistic. Nu mai miră că multe bănci de licee au rămas goale, că facultățile au decretat, în consens general, recreație de-o jumătate de zi. De acord, convențional, ca la sport, elevi și profesori s-au adăpostit în tribună, uitând de îndatoriri, dar unindu-se într-un singur glas: haide Dobay!”
Să mai precizăm că sezonul 1935/36 a fost, de-altfel, unul perfect pentru ”Ripi”, cea care a cucerit la finele ediției în cauză atât campionatul, cât și Cupa României!
P.S. Mulțumiri domnului Siegfried Scherer, pentru sprijinul acordat la conceperea acestui material.
Foto: în poza realizată înaintea partidei, în centru se află Dr. Cornel Lazăr, creierul Ripensiei.
