de Levente Balint
Primii ani de existență au fost destul de grei din punct de vedere organizatoric pentru Ripensia, întâiul club profesionist din România. ”Roș-galbenii” nu au putut evolua în prima divizie până-n 1932, clubul timișorean fiind tratat de destulă ostilitate de anumite zone ale fotbalului, dar și de ”o anumită parte a presei”, ca să folosim un clișeu.
Procesul de acaparare a fotbaliștilor de valoare a fost unul extrem de anevoios. Ripensia a reușit în cele din urmă să atragă jucători de top, însă în anumite situații transferurile au căpătat accente lacrimogene sau chiar de ”thriller”! Cel mai bun exemplu este cel al lui Augustin Semler, atacantul al cărui nume a cunoscut și variațiuni precum Zemler, Semper sau Szemes.
Scrisoare din partea mamei
În 1930, atacantul juca la Bocskai Debrecen de trei stagiuni. Semler era celebru în Timișoara, acolo unde a fost campion de patru ori cu Chinezul. La naționala României, a marcat șase goluri în cinci partide, ultimul joc sub ”tricolor” fiind consemnat pe 10 mai 1927, la București, într-un România-Iugoslavia 0-3.
Ripensia negocia pentru jucători de la marile cluburi budapestane, dar și din restul Ungariei. Pentru a-l atrage pe Semler, conducătorii Ripensiei au apelat inclusiv la mama acestuia, care locuia la Timișoara. Aceasta a compus o scrisoare înduioșătoare prin care-l chema pe fiu înapoi pe malurile Begăi. Cel delegat să rezolve cazul a fost Janos Loranth, cel care, cu epistola mamei în buzunar, a purces spre Oradea, de unde a luat o mașină către Debrețin.
Loranth avea la el și un pașaport rezolvat ”pe repede-nainte” pentru fotbalist.
Tratative la un hotel, în ambient romantic
Loranth l-a căutat pe fotbalist prin oraș, însă nu a dat de el decât într-un… hotel. Acolo, Semler era cu o femeie frumoasă din Debrețin… Loranth a fost destul de convingător, prezentându-i jucătorului scrisoarea de la mamă, dar și oferta financiară extrem de generoasă venită din partea Ripensiei. Nu a durat mult, astfel că Semler și-a dat acordul. Iubita acestuia a fost cu greu convinsă, fotbalistul promițându-i că o va lua cu el la Timișoara, conducătorul ripensist făgăduindu-i că și clubul va face în așa fel încât atacantul să fie alături de partenera lui la Timișoara.
Și totuși, dorul nu poate fi învins!
Lucrurile păreau că vor decurge perfect pentru Ripensia și Semler, însă iubita acestuia din urmă nu s-a împăcat cu situația. Din camera de hotel, ea a sunat în lacrimi la club și i-a informat pe șefii lui Bocskai că Semler a plecat spre Timișoara, cu un emisar al Ripensiei, având asupra lui un pașaport fals!
Directorul clubului a informat poliția și organele vamale, astfel că atunci când au ajuns la frontieră, Loranth și Semler au avut parte de o surpriză neplăcută. Blocați de vameși, cei doi au purtat discuții timp de două ore cu autoritățile, însă degeaba, Semler s-a întors la Debrețin, iar Loranth a fost trimis la Timișoara!
În cele din urmă, s-a impus fotbalul
Chiar și așa, Semler și-a îndeplinit dorința în cele din urmă. Peste două săptămâni, angajamentul cu Bocskai, care în 1930 lua Cupa Ungariei, a fost rupt, astfel că până-n 1932 el a jucat pentru Ripensia. Nu a prins însă titlurile și Cupele cu ”roș-galbenii”, în vara lui 1932 plecând cu Rudy Wetzer la Montpellier după ce a fost remarcat într-un turneu al Ripensiei, susținut în ”Hexagon”. În 1933, a revenit în țară pentru un ultim ”mandat” la Chinezul, echipa care l-a lansat în fotbalul mare al acelor timpuri…
