Ottavio Bottecchia a fost cel de-al optulea copil din cei nouă ai unei familii sărace din San Martino di Colle Umberto, o mică localitate din regiunea Veneto.
Născut pe 1 august 1894, a făcut școală doar un an, muncind apoi ca pantofar și în construcții pentru a contribui la întreținerea familiei. Socialist convins cu vederi anti-fasciste, Bottechia a luptat, totuși în Primul Război Mondial. În această perioadă a devenit un ”as” al bicicletei, pentru că făcea curse de curierat, pe două roți, pe frontul austriac.
După război a muncit în construcții în Franța și s-a întors în Italia în 1920, unde a început să participe la competiții de ciclism, de la 24 de ani. În 1923, a terminat Turul Italiei pe locul 11, cea mai bună clasare a unui participant fără echipă. Performanța sa a atras atenția celui mai bun ciclist francez al momentului, Henri Pelissier, care l-a convins să se alăture echipei pe care tocmai o crease, Automoto-Hutchinson. În Turul Franței din același an, Ottavio Bottecchia a câștigat o etapă și s-a clasat pe locul 2 în clasamentul general la finalul competiției.
În 1924 a dominat categoric turul, câștigând prima etapă și păstrându-și avansul până la final, când a devenit primul italian care câștigă Le Tour. A repetat performanța în 1925, când a câștigat patru etape și a avut la finalul competiției peste 54 de minute avans în fața locului doi, coechipierul său Lucien Buysse (câștigător anul următor, când Bottecchia a abandonat).
În 1927, pe 23 mai, fratele mai mic al lui Ottavio a fost ucis după ce a fost lovit de o mașină în timp ce mergea pe bicicletă, iar dublul câștigător Le Tour s-a întors de urgență în Italia. Mai puțin de două săptămâni mai târziu, pe 3 iunie 1927, țărani din Peonis, în apropiere de reședința lui Bottechia, aveau să-l găsească pe Ottavio Bottecchia inconștient, la marginea drumului, cu fractură craniană, fractură de claviculă și alte oase rupte. Bicicleta sa se afla la câțiva metri distanță, neatinsă. Nu au fost văzute urme de frânare sau de derapaj, pentru a indica un accident cu o mașină, și nici pedalele sau ghidonul bicicletei nu aveau urme care să sugereze că ar fi pierdut controlul. Țăranii, care l-au recunoscut pe Bottecchia, o celebritate locală, l-au dus la un bar din sat unde l-au întins pe o masă, iar un preot i-a făcut ultima împărtășanie. A fost dus apoi, cu căruța, la spitalul din Gemona, unde a murit pe 14 iunie, fără să-și mai fi recăpătat cunoștința.
Au circulat mai multe teorii privind moartea lui Ottavio Bottecchia, cea mai populară fiind aceea că ar fi fost asasinat de fasciști pentru că ar fi vorbit împotriva lui Mussolini. Ancheta autorităților a conchis că ciclistul, plecat la antrenament, a căzut după ce i s-ar fi făcut rău din cauza insolației, însă mulți au contestat această variantă oficială, Bottecchia fiind un ciclist ”călit”, obișnuit cu căldura. Cauza incidentului care a provocat moartea ciclistului rămâne, astfel, un mister.
Sursa foto: cyclingarchives.com
