Născut pe 26 septembrie 1907 la Rotterdam, Lambertus ”Bep” Steenhorst a preluat numele tatălui său vitreg, van Klaveren, la vârsta de 8 ani.
După ce a terminat școala primară a muncit ca ajutor de bucătar, luptând în timpul liber, și s-a apucat serios de box la 16 ani, perioadă în care a și devenit vegetarian, considerând că acest gen de alimentație este mai potrivit pentru cariera sportivă. A câștigat titlul național la categoria muscă în 1926, iar apoi pe cel la categoria pană.
În 1928, la Jocurile Olimpice de la Amsterdam, van Klaveren l-a învins în finala categoriei pană pe argentinianul Victor Peralta. Până în prezent, Bep a rămas singurul boxer olandez medaliat cu aur la Olimpiadă.
În anul următor, olandezul care avea 1,73 m înălțime și cântărea 57 de kilograme a trecut la profesionism, unde a avut o carieră lungă, până în 1956. În 1938 a fost campion european la categoria ușoară, iar în 1938 a câștigat Campionatul European la categoria mijlocie. A luptat pe patru continente, având parte de confruntări cu boxeri celebri ai vremii, ca Ceferino Garcia, Kid Azteca, Young Corbett sau Billy Petrolle.
S-a căsătorit în 1935 cu Margarite Olivera, fiică de bancher, iar stilul de viață al acesteia și ”șmecheriile” managerului său l-au lăsat pe boxer fără bani. A fost condamnat la un an de închisoare pentru că și-ar fi lovit soția și, când a fost eliberat după 3 luni, a părăsit Rotterdamul, lăsând în urmă tot ce avea.
În Al Doilea Război Mondial, van Klaveren a luptat pe frontul din Pacific, iar după încheierea conflictului s-a mutat în Australia cu a doua sa soție, o asistentă australiancă pe care o cunoscuse în război. A muncit ca profesor de sport, hamal în porturi, bodyguard în localuri sau instructor de box.
S-a întors la Rotterdam și a revenit în boxul profesionist în 1954, la 47 de ani. A câștigat 11 dintre cele 12 meciuri boxate, și s-a retras definitiv în 1956, după o campanie eșuată pentru câștigarea titlului european la categoria semi-mijlocie.
În același an s-a căsătorit cu a treia soție, alături de care a deschis o tutungerie la Rotterdam, fără prea mult succes. A continuat să se antreneze pe tot parcursul vieții, fără să consume alcool sau să fumeze, și a murit în 1992, la 84 de ani. În același an municipalitatea i-a dedicat o statuie în Rotterdam, iar în 1993 a avut loc prima ediție a Turneului Memorial ”Bep van Klaveren”, care a devenit în timp cea mai importantă gală de box din Olanda.
Sursa foto: npogeschiedenis.nl
