Foto: Amfiteatrul de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa (sursa: Wikipedia)
În preistorie, omul care trăia în spaţiul carpato-danubiano-pontic nu acea nimic în comun cu educaţia fizică. Însă, pentru a-şi procura hrana şi a supravieţui, era nevoit să exercite îndeletniciri care-l solicitau fizic (vânătoare, păstorit, mai târziu agricultura).
În antichitate apare armata statală, lucru decisiv în dezvoltarea educaţiei fizice. Faptul că dacii au ripostat atacurilor străine încă din sec. al IV-lea î.Hr. indică o bună pregătire de război, menţinută prin exerciţii sistematice.
Graţie civilizaţiei elene, cetăţile-colonii greceşti de pe litoralul Mării Negre (Istros, Tomis, Callatis, astăzi Histria, Constanţa şi, respectiv, Mangalia) au cunoscut, în ultimele secole î.Hr., o activitate mult mai intensă în planul educaţiei fizice. Există mărturii despre practicarea unor jocuri, precum şi despre introducerea exerciţiilor fizice în gimnazii. Cu siguranţă că printre acele jocuri se aflau şi cele cu mingea, iar unul dintre acestea, “harpaston”, este chiar un strămoş al fotbalului modern.
Cucerită de romani, Dacia intră într-o nouă etapă, din punct de vedere al dezvoltării educaţiei fizice. Romanii construiesc arene şi terme, popularizând diverse exerciţii bazate pe întrecere. Aceste exerciţii vor fi asimilate şi de populaţia băştinaşă. În amfiteatrele de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa (12.000 locuri capacitate!) (azi comuna Sarmizegetusa, jud. Hunedoara), Apulum (azi Alba Iulia), Porolissum (azi comuna Mirşid, jud. Sălaj) şi Tomis se organizau lupte de gladiatori. Terme precum cel de la Histria beneficiau, printre altele, de o sală destinată chiar jocurilor cu mingea. Ca şi la greci, educaţia fizică era prezentă în gimnazii. Nu lipseau nici serbările tradiţionale, care includeau şi jocuri. Este mai mult decât probabil ca “harpastum”, jocul roman strămoş al fotbalului, să fi fost prezent şi pe teritoriul Daciei.
După retragerea romanilor, timp de câteva secole, valurile popoarelor migratoare şi absenţa unei organizări statale au făcut ca educaţia fizică să se reducă doar la exerciţiile necesare luptei pentru supravieţuire.
