Ion V. Ionescu: Efemeridele

Apărut în publicaţia “Regele Fotbal” (23 iulie 2002)

FC Rocar, FC Fulgerul, FC Suceava, FC Fălticeni, FC Oneşti, Gilortul Cărbu­neşti, Astra Ploieşti, Midia Năvodari, Extensiv, Expansiv, Exhaustiv şi altele sunt copiii Revoluţiei, concepuţi, la o pungă de seminţe prăjite-sărate, de capitaliştii români cu generoasa doamnă pe numele ei de fată Economiadepiaţă! Ele au apărut ca şi ciupercile după ploaie! Dacă nu din balega vacilor comunale, atunci din preaplinul “prosperilor” noştri oameni de afaceri, care şi ei, la rândul lor, au apărut în marea majoritate, tot ca şi ciupercile după ploaie, din aceeaşi dătătoare-de-viaţă materie bovină! Vorba domnului Lomonosov sau poate a domnului Lavoasier, nu se ştie precis, se mai fac cercetări: “nimic nu se pierde… totul se transformă!”.

Dar, să concretizăm!

Echipele istorice şi tradiţionale, ce au pe ecusonul lor imprimată cu mândrie vârsta de 50-70-90 ani, sunt înlocuite încet, dar sigur, cu echipe de 1 an, de 2 ani, de echipe care azi apar, mâine dispar! Poli Timişoara, fondată 1921, componentă spirituală a Oraşului, şi-a încetat viaţa fotba­listică de performanţă, intrând în istorie, în locul ei şi din ea apărând, după 1994, “Poli-membri fondatori”, apoi “Poli-Seracin”, apoi “Poli-3xP”, apoi “Poli-Zambon” şi-n sfârşit, printr-o mirobolantă combinaţie, “Poli-AEK”! Tot aşa Dinamo! Dinamo-Minister, Dinamo-Badea, Dinamo-Borcea, Dinamo-Neţoiu! Tot aşa Craiova! Craiova-Ilinca, Craiova-Păunescu, Craiova-Arnău­tu, Craiova-Neţoiu, Craiova-Dinel, Cra­iova-Staicu! Tot aşa, toate celelalte! Timpul de campionat-divizionar al unei Echipe de A sau B este cuprins între data din care Investitorul-în-plin-avânt-financiar bagă 730 de dolari în noua sa jucărie şi data în care el este prins de Garda Financiară! Adică, de la cam 6 luni la cam 1,8 ani!

Şocul pe care-l resimt Fotbalul şi Spectatorul se petrece atunci când apare, din Nimic, marea Echipă! Când apare deodată, în locuri unde nici cu gândul nu gândeai că putea să apară! Fulgerul din Bragadiru, Rocar din Berceni, Gilortul din Târgu Cărbuneşti! Astfel că, în doar zece ani, am fost şi suntem martori la schimbarea geografiei fotbalistice a Patriei! Obişnuiţi cu Bucureşti – Timişoara – Cluj-Napoca – Iaşi – Constanţa – Craiova – Arad – Oradea – Petroşani – Târgu-Mureş, rămânem ofiliţi când citim noile divizii A şi B de după ’89! Am ajuns să putem recita mai uşor echipele din “Primera Divsion” sau “Serie A” decât divizia noastră A! Dar, vorba lui Mutu: “deci, vizavi de problemă, asta e! Viaţa merge înainte, noi suntem profesionişti şi trebuie să jucăm…!”.

Să vedem însă de ce se întâmplă toate astea!?

Greu de spus! Şi, după cum crede fiecare! Dar pare plauzibilă ideea că centralizarea de până în ’89, care a ţinut în frâu tendinţele centrifuge naturale şi normale ale oamenilor, dar care au menţinut stabilitatea instituţiilor din Sistem, inclusiv a fotbalului, n-a fost urmată după Marea Explozie din decembrie de-o nouă şi, să-i zicem, democratică centralizare, de data aceasta locală, puternică şi competentă, care să oprească “fuga” acestor Instituţii şi-a valorilor pe care ele le cuprindeau! S-a creat o anarhie generalizată, care a făcut ca să dispară peste noapte structuri economice, culturale şi sportive tradiţionale şi viabile şi să apară altele, tot peste noapte, fragile şi efemere! A apărut Rocarul într-o tristă noapte a fotbalului nostru, dispărând în noaptea următoare, între un Caviar şi-un Smirnoff, când nu se puseseră încă pe masă moluştele şi mangustele!

Şi, bineînţeles, fenomenul se mai poate explica, aşa cum se explică toate astăzi! Prin Sărăcie, Criză economică, Indiferenţă a organelor, migrarea peste hotare. Dar! Dar ar mai fi o cauză importantă şi care ar explica apariţia meteorică a echipelor noi pe cerul fotbalistic al diviziilor de perfor­manţă! Este vorba de nevoia furibundă de importanţă şi de succes a mai-marilor şi mai-micilor Patroni! Nevoia lor de imagine! Nevoia lor de intrare “fulgerătoare” în high-life-ul societăţii! Nevoia lor de contact rapid cu “mediul de afaceri”, creat de noul fotbal! Ambiţia lor tâmpă de penetrare şi parvenire în societatea “înaltă” şi ocultă a fotbalului! Acolo unde se împart darurile! Ambiţia domnului Sechelariu de-a şti lu­mea că există domnul Sechelariu! Un Mece­na al fotbalului, un Mecena al flămânzilor!

“Bine-bine”, ar spune domnul domnul Condurăţeanu, “dar, spuneţi-ne, domnule profesor, ce pagube pot aduce, domnule, aceste <efemeride>, aceste echipe de o zi şi o noapte?…”

Mai-întâi, stimabile, echipele-efemere determină apariţia fenomenului de Cum­părare-Vânzare a locurilor divizionare! Patronul, care la un bilanţ-contabil vede că-i rămân bani şi de-o Echipă de fotbal, vrea repede loc în Divizia A, măcar în B! Astfel că el îşi înfiinţează de urgenţă “Fulgerul”, îşi cumpără Locul, dă drumul la Publicitate, transferă jucători, stabileşte parteneriate şi începe “Lupta”! După care, atunci când “afacerea” “se-mpute”, vinde şi dispare! Mai repede ca fulgerul! După el vine Altul, care schimbă Firma şi reia ciclul!

Apoi, “efemeridele” mai fac un deranj! Mare de tot! Ele creează un sistem haotic de transferări! Bosul la Echipă-Nouă vrea repede jucători! Motiv pentru care bagă ceva bani, bagă multe promisiuni, ia de la alţii, aduce de nu mai încap în vestiar, aranjează la Comisie şi-i “face” în plin Campionat, în minimercato, în întreruperi, de fapt când vrea el, pentru că “ăia” sunt toţi la mâna lui! Jucătorii umblă tembeli de la echipă la echipă, joacă sâmbătă la una, sâmbăta ailantă la alta şi miercurea la Lot, pentru că Patronul vrea să le facă Cotă, să-i “topească” în Spania, în Elveţia, oriunde, bani să iasă!

În fine, discontinuitatea Echipei, schimbările totale pe care ea le suportă la schimbarea Patronilor, împiedică din punct de vedere strict tehnico-tactic formarea unei Concepţii de joc, omogenizarea şi coerenţa relaţiilor tactice, stabilizarea Formaţiei, tradiţionalizarea jocului! Pentru că, este evident că unul dintre motivele pentru care Craiova a ajuns dintr-o foarte mare echipă una azi pe cale de dispariţie, îl constituie trecerea echipei din Patron în Patron, din Antrenor în Antrenor, cu mereu alţi jucători!

Astfel că:

Echipele de-o zi şi-o noapte, de-un Tur şi-un Retur, echipele de “alba-neagra” care înlocuiesc treptat Cluburile mari şi tradi­ţionale, Cluburile-Instituţii, Cluburile de Istorie şi palmares atentează, de fapt, la valorile fundamentale ale fotbalului românesc, valori care determină perfor­manţă şi prestigiu, care creează Public şi Spectacol, care întregesc faima Locului şi care nasc Legendele! UTA, Poli, “U” Cluj, U. Craiova, Jiul!

Dar, să fim optimişti şi să sperăm că:

“…ce e val ca valul trece…”!

Ion V. Ionescu