Ion V. Ionescu: Paralele inegale

Apărut în publicaţia “Regele Fotbal” (decembrie 2003)

Între Hagi şi Dan Petrescu se pot trasa linii paralele, precum şi multe elemente de asemănare, diferenţiere şi comparaţie. Care toate vor avea darul să explice de ce primul încearcă să intre ca antrenor în marea performanţă şi deocamdată întârzie şi de ce al doilea încearcă şi el acelaşi lucru, fiind pe cale de-a reuşi, începând chiar din campionatul viitor. Comparaţia va fi, desigur, şi spre învăţătură altor mai mari sau mai mici jucători tentaţi să-şi descarce energiile, pasiunile şi orgoliile în chinuitoarea şi fascinanta noastră profesie!

Să-ncepem prin a spune

1 – că Hagi a fost un jucător de nivel mondial, care, abandonând fotbalul, s-a aruncat cu frenezie în profesia de antrenor.

2 – că Dan Petrescu a fost de asemenea un mare jucător, de nivel, să zicem, doar european, care şi el, după ultimul meci, s-a gândit să continue prin aceeaşi ademenitoare profesie.

3 – că Hagi, consiliat sau nu, sfătuit sau nu de către cineva, s-a angajat direct ca antrenor al Echipei naţionale! Un pas curajos, ambiţios, poate chiar logic, dar, după cum s-a anticipat şi apoi s-a văzut, foarte riscant!

4 – că Dan Petrescu, cu siguranţă ne-consiliat, urmându-şi instinctul şi modestia, s-a “băgat” mai întâi ca secund al lui Zenga şi după aceea ca principal la Sportul în Divizia B, la un club amărât şi decimat după retrogradare! A riscat ceva mai puţin sau chiar deloc şi acum e pe cale de a promova, câştigându-şi astfel atestatul psihologic şi profesional de antrenor! Va fi o promovare care-l va lansa pe Dan Petrescu, pentru că întotdeauna o promovare din B în A reprezintă un rezultat care contează, care califică!

5 – că Hagi a acuzat mai mereu, probabil pe bună dreptate, şi la Naţională şi la Bursaspor, absenţa unor condiţii şi a unui climat favorabile! Ba chiar prezenţa unor forţe ostile!

6 – că Dan Petrescu nu ne amintim ca-n cei doi ani de când s-a retras acasă şi de când lucrează în fotbalul nostru să fi reproşat ceva, cuiva! Nu plânge nici la Sportul, unde ştie că există şi acţionează multe şi mărunte greutăţi!

Câteva diferenţe
care compun o diferenţă mare şi decisivă între Hagi şi Dan Petrescu, care le poate marca perspectiva şi perspectivele! Şi care-n plus arată cam care ar trebui şi care n-ar trebui să fie metoda de acces în meseria de antrenor! Desigur că lucrurile nu stau cu certitudine chiar aşa, nimic nu e încă stabilit, şansele şi neşansele se mai pot întoarce! Gică Hagi, care pentru România şi pentru români constituie o problemă şi-o valoare naţională, având o extraordinară automotivaţie pentru profesie, având o profundă cultură fotbalistică şi-un statut celebru, precum şi-o impetuoasă forţă de-a o lua mereu de la capăt, precum marele “halterofil” Sisif, s-ar putea finalmente să reuşească! S-ar putea să obţină mult râvnitul prim succes şi în felul acesta să se lanseze! Este însă o certitudine că Dan Petrescu, urmând, după cum s-a văzut, o altă cale, va reuşi un spectaculos debut! Aceasta e sigur! După care, fireşte, îşi va juca cartea şi şansa după mintea şi ştiinţa pe care le va avea şi dobândi în continuare!

Se conturează
adică concluzia, împărtăşită de-atâta lume, că în meseria noastră poţi să-ţi încerci norocul, luând-o sau de sus, sau de pe la mijloc, sau chiar de jos! Nimeni n-ar trebui să prea dea sfaturi, fenomenul fiind extrem de fluctuant, dar bunul simţ cere parcă să n-o iei chiar de sus de tot, având astfel timp să te acomodezi, să-nveţi, să-ţi “faci mâna”! Parcursul celor doi mari fotbalişti, Hagi şi Dan Petrescu, conduce la această părere…

Deşi
s-ar mai putea spune că nu e bine să începi nici prea de jos, pentru că rişti să te-mpotmoleşti acolo! Rişti să te plafonezi în C, în B sau la juniori! Unii care au început direct la mari echipe sau la Naţională au reuşit! Beckenbauer, Cruyff, Zagalo sunt câteva exemple, dar sunt, pare-se, excepţia care confirmă regula care zice că nu se poate aşa ceva…!! Treaba e-a dracului de complicată…

Ion V. Ionescu